Monday, March 30, 2009

Alo,Domnu aveţi un soare deasupra capului ! Rugă pentru Patapievici

Motto:"Până când proştilor, veţi iubi prostia?"
Pildele lui Solomon-1, 22
„ALO, DOMNU', AVEŢI UN SOARE DEASUPRA CAPULUI”...
(" RUGĂ PENTRU PATAPIEVICI”)

Cel mai recent copernician , dl.H.R.Patapievici, vine din a mai urâtă arătare de pe faţa pământului , din haita fizicienilor. Fanatismul de care dă dovadă îl depăşeşte pe cel al lui Spiru Haret. Pentru că l-am pomenit, să nu pierdem prilejul să reafirmăm că atunci când neamul româneasc va măcina statuia lui Spiru Haret, cel ce a legiferat ateismul şi cel mai puturos materialism în şcoala noastră, primul academician fără operă, iar praful îl va da pe Dîmboviţa, atunci neamul românesc se va fi trezit la viaţa cea adevărată întru Hristos! Intr-un serial-fluviu (x), se pare simplă publicare a unor conferinţe, bănuim ţinute în faţa unor "iniţiaţi”,dl.H.R.P.opune CREZUL, ruga din creştetul liturghiei crestine ,ştiinţei lui Galilei,în fapt copernicianismului. Deşi.undeva mărturiseşte că încă nu s-a aventurat cu lectura ,deloc încă,în religiile indiei ,HRP nu se sfieşte să opună marea ştiinţă a lui Galilei ,tuturor religiilor de pe lume ! Tabloul zugrăvit cu o bidinea,din care se desprind mari smocuri de păr,găurile din formaţia de telectual a dlui HRP,ne prezintă o lume care doarme greul somn al ignoranţei , din care,MIRACOL,rm se ştie conform cărei legi!,se trezeşte,…Copernic! Ce~i drept o face timid,frecându~se la ochi,vorbind printre căscaturi. Ca-ntr-o veritabilă ştafetă,mesajul lui Copernic este preluat de Galileo Galilei,care-1 flutură pe deasupra Europei,şi în final într-o confruntare cu Papa de la Roma,măcar ca abjură,dl,HRP îl declară învingător şi nu oricum ci prin K.O.!!! Ca-n teatru de păpuşi de mahala,mâna soioasă a păpuşarului îşi arată unghiile îndoliate, atât de sub vestmintele creştinismului cât şi de sub cele ale copernicianismului.
_________________________________________________________
x) Revista “ORIZONT”-Timişoara 1999 – 2000 :
H.R.Patapievici “De la Niceea la Galilei”.

Când Galilei se întreabă în ce poziţie pun Sfânta Biserică,cei ce susţin că aceasta ar considera Pământul fix (apud Aristotel), răspunsul îl dă dl.HRP :”CATASTROFALĂ”!! Cât de catastrofală este însă în raport cu adevărul abasolut, poziţia pe care se situa el ,când afirma cele de mai sus,nici măcar nu bănuieşte!!!Adevărul absolut în privinţa lumii,noi l-am desprins din sfinte simboluri,din datini,din icoane,din textele sfinte,şi ţinem să subliniem că toate cele de mai sus se aflau atât la dispoziţia lui Copernic şi Galilei.cât şi la dispoziţia slujitorilor Bisericii Catolice,şi,evident,deopotrivă ,la dispoziţia dlui HRP! Acest adevăr,în numele căruia ne ridicăm noi,se află atât la Sarmisegetuza cât şi la Stonehenge,atât la Machu-Pichu cât şi în Piramidele egiptene ,mexicane,incaşe,aztece etc.etc. El se află deopotrivă,în datinile de Anul Nou ale chinezilor şi romanilor,la greci şi la mesopotamieni, altfel spus,acest adevăr străbate lumea atât pe orizontala pământului cât şi pe verticala timpului,însoţind omenirea din veac şi până în veac! Să adăugăm că,tot din veac şi până în veac,aşa cum mărturisesc,în cor, toate cărţile sfinte,dobândirea lui este cu mult mai anevoie decât ne putem închipui! Dar înainte de a vorbi de poziţia religiei,implicit de poziţia creştinismului,se cuvine să prezentăm,aşa cum rezultă din cele scrise de însuşi Copernic,afirmaţiile acestuia,marile lui descoperiri !

"Revoluţie"?... “Revelaţie”?...sau... .Nimic !
=================================================

Dacă mijloacele de locomoţie mecanice au început cu locomobila acţionată cu abur şi au ajuns la rachetă ,trecând prin motorul electric şi prin cel cu explozie ,filozofia germană a început cu Im.Kant.şi într-o evoluţie asemănătoare celei a locomobiluluia ,a ajuns la Heidegger. Kant ni se pare a fi locomobila care consumă şire întregi de paie cu un randament mai mult decât neglijabil . Petre Tuţea,când i-am exprimat dezamăgirea în legătură cu scrierile lui Kant,ne-a declarat că pe Kant s-ar putea să-1 citească un impiegat de la Găieşti,care nu ştie table şi se... plictiseşte! Iată şi explicaţia,motivaţia asupra acelei exprimări a filozofului german,exprimare care cu motivaţii altele decât cele ce
s-ar cuveni,a făcut înconjurul lumii: “revoluţia copernicană”.Atunci când Im.Kant îşi ilustra “ transcendentalismul "cu astfel de exprimări, Catolicismul era încă puternic,iar puterea lui lumească era râvnită de alte forţe,care iată acum îşi ling triumful! Dar să ne întrebărm de ce şi faţă de ce “revoluţie"? Ne-o spune dl.HRP : faţă de Ptolomeu,faţă de Aristotel,care prinseseră pământul în pioneze,iar în jurul lui.zburda ca un ied în jurul ţăruşului…soarele. În ce consta “revoluţia”? Simplu: locul ţăruşului este împărţit de acesta cu soarele, iar rolul iedului zburdalnic,ce se învârte în jurul ţăruşului,îl joacă pământul! Gurile rele ar putea zice, în duh einştainian ,cum că ce mi-e Baba-Rada,ce mi~e Rada-Baba! Noi credem că cei ce gîndese astfel nu se înşeală,dar despre aceasta mai la vale ! Deocamdată reţinem sensul în care Copernic a vrut să revoluţioneze lumea,după Kant.
Intr-o scriere mai recentă,Sir Martin Rees,mergând pe urmele lui Kant,afirmă că posibila întoarcere la vechea perspectivă"antropo­centrică ( a fost ) zdruncinată de REVELAŢIA (s.n.)lui Copernic că Pământul se mişcă în jurul Soarelui şi nu invers.” Dacă a fost vorba de o "revelaţie"atunci cum să ne explicăm faptul că în scrisoarea pe care Copernic o adresează Papei Paul al III-lea,ca preot şi om religios,nu se exprimă corespunzător? "Revoluţia copernicană” ,numită de P.Tuţea, în duhul gândirii kantiene,de "fantasmă a minţii"este,aşa cum insistă în a susţine dl.HRP,rod al trezirii raţiunii din somnul ignoranţei ,or este urmare a unei "revelaţii",a cărei natură,din păcate,Sir M.R.uită să o numească?...Că deh!, şi Nefârtatu are porţia lui pe lume! Credem că cel mai bun lucru este să ne adresăm lui Copernic şi să-1 lăsăm pe el să ne spună ce a vrut,ce a avut de spus … În “Dedicaţia" adresată Papei Paul al III-lea,dedicaţie care ţine loc şi de prefaţă a cărţii,citim:
"In acest scop ne~am străduit să recitim toate cărţile filozofi­lor, în care am putea găsi dacă n-au mai fost şi alţii care să susţină c-ar exista şi alte mişcări ale corpurilor cereşti decât cele acceptate de cei ce predă ştiinţele matematice în şcoli.Si astfel am aflat mai întâi în Cicero că Hiketas credea că pământul se mişcă.Apoi am găsit
în Plutarh că şi alţii ar fi fost de aceeaşi părere." Şi citând din Plutarh: "Dar alţii susţin că pământul se mişcă ; astfel Philolaus Pitagoreicul susţinea că acesta se mişcă în jurul Focului pe un cerc oblic ca şi soarele şi luna.Herakleides din Pont şi Ekphantus Pitagoreicul presupun de asemenea că pământul se mişcă."etc. După care Copernic continuă: "Şi astfel folosind acest prilej am început şi eu, asemeni ,să gândesc de mişcarea pământului" „. „Acest “asemeni”nu ne îngăduie să vorbim de nici o “revoluţie” şi ,mai ales,de nici o “revelaţie" !! Astronomul Copernic , preocupat să găsească o explicaţie la unele "aberaţii” în mişcarea planetelor,crede că ipoteza unui pământ care se mişcă ar putea da un răspuns satisfăcător. Atât şi nimic mai mult. Pentru a nu şoca lumea care se închina la Aristotel şi,implicit la fixitatea pământului,Copernic apelează la autoritatea anticilor,ajungând,pe firul rădăcinilor, până la …presocratici ! Mişcarea pământului fusese afirmată la modul său,uşor mucalit,şi de Socrate : “E mai uşor să roteşti friptura,decât cuptorul!” Socrate,după noi, conştient de uluitoarele dificultăţi pe care le are de trecut mintea omenească,în aflarea adevăratei orbite a pământului,s-a oprit. Mai mult:credem că era pe deplin conştient de imposibilitatea aflării acestui adevăr fără ajutor de Sus ! Ce înseamnă ,la urma urmei, a cunoaşte orbita pământului ? Înseamnă a cunoaşte toată roata lumii în uluitor-dumnezeeasca ei complexitate,modul în care se nasc anotimpurile,viaţa în nesfârşita ei desfăşurare,înseamnă a şti chiar totul despre Viaţă,despre lume ! Când Aristofan îl ridiculizează pe Socrate pentru că le cere elevilor săi să se ridice dincolo de soare,el ridică un colţ din vălul cu care înţeleptul ţinea ascunse anumite lucruri,departe de ochii mulţimii,între care,desigur şi mişcarea pământului…Că pământul se mişcă,este de crezut,dar cum se mişcă ,iată ceea ce este,după noi, dincolo de puterile omeneşti! Să conchidem că nu se poate vorbi de o"revoluţie”,având în vedere continuitatea milenară a ideii,şi cu aceleaşi argumente,nici despre o "revelaţie"nu putem vorbi! Mai ales că ,aşa cum sperăm,vom arăta,cele două "sisteme",ptolemaic şi copernican,sunt mult mai asemănătoare decât neasemănătoare,ambele prezentând aceleaşi grele păcate! Dar până să punem pământul în „mişcare”,se cuvine să revedem cele ce le ştim despre el privitoare la formă...

„NU SE STIE CA PĂMÂNTUL” ( Zicătoare din bătrâni)

De când cu transmisia de pe lună te râd şi curcile dacă afirmi că pământul nu este sferic! A VĂZUT o lume întreagă că e rotund ca o minge de fotbal!Ca răspuns la o scrisoare a noastră,dl.Mironov, într-una din emisiunile "ştiinţifice"ale dumnealui,a prezentat un copil de doi ani care lovea un glob terestru cu picioruşele,în chip de răspuns la cele afirmate de noi Şi totuşi! După „Optica”lui Theon/Euclid ,conform propo­ziţiei a IX-a cunoscută de „cuadratura cercului” indiferent de forma pe care o are,orice obiect de la o distanţă încolo,se vede...rotund. Adică pătratul,cu care exemplifică autorul cărţii afirmaţia, se vede rotund! Cu motivaţii pe care nu le cunoaştem ,,această afirmaţie, perfect demon­strabilă, ca adevăr în optică,a fost transformată într-o imposibilă problemă de „geometrie” ,în treacăt fie zis ,imposibil de găsit în nici una din cărţile lui Euclid,precum şi în nici o altă carte de geometrie! Dar superficialitatea omului modern nu cunoaşte limite! Faţă de acest adevăr ,privitor la virtuţile şi servituţile ochiului omenesc,se cuvine să amendăm corespunzător modul în care se vede pământul de pe lună,şi să subliniem că indiferent de forma care ar avea-o pământul,în virtutea celor de mai sus,s-ar vedea tot rotund!! Aşadar,dacă pământul ar fi un cub perfect or un cilindru or o piramidă etc.etc.,având în vedere distanţa de la care a fost contemplat/privit ,de pe lună el s-ar vedea rotund ca o...sferă,chiar dacă n-ar avea deloc forma acesteia!!!
Cum cu mijloacele tehnice de care dispunem putem trece la verificarea, pe teren, a adevăratei forme a pământului, vă propunem să o facem împreună ! Să construim împreună o autostradă de la Vladivostok până la Paris! 0 von construi din polistiren expandat,plăci de un metru X un metru, prevăzute la mijloc cu un boloboc(sticlă de nivel) . Astfel,vom putea fi siguri de.perfecta orizontalitate a plăcii. Dl.HRP va aranja plăcile, funcţie de ce indică sticla de nivel, iar acolo unde pământul nu este orizontal,voi interveni eu cu hârleţul din dotare,netezind asperităţile. Alte echipe vor poni din nordul Americii de Nord spre sudul Americii de Sud , şi tot aşa,noi,cu gândul,evident,alăturându-ne tuturor,vom nota forma pământului. Acolo unde întâlnim prăpăstii,lesne de înţeles că având toată tehnica modernă la dispoziţie ,vom construi viaducte,iar
acolo unde se impune,vom străpunge munţiii cu tunele, astfel încât plăci­le pătrate de polistiren să fie perfect orizontal aşezate. Dacă Bunul Dumnezeu se va îndura de noi şi ne va lăsa pe pământ o mie de ani,atunci o mie de ani vom continua să plantăm fără încetare plăci perfect orizon­tale,până vom acoperi întreaga faţă a pământului. Dacă noi ca oameni cu minte vom nota câteva repere stelare,vom constata cu stupoare că ,deşi ne-am mişcat- pe un pământ perfect plat, ne--am întors în locul de unde am plecat,ceea ce ne permite să deducem că pământul este atât de plat , încât este.. .rotund ! Altfel : cum să te întorci de unde ai plecat ?? Pesemne că perfecţiunea rotunjimii îi îngăduie să devină şi plat ,altfel spus ,pământul este în acelaşi timp atât plat cât şi rotund ! Adică în forma lui ,s-ar petrece acel,atât de des citat , COINCIDENTIA OPPOSITORUM ! Mai pre limba noastră,ceea ce la om nu se poate,se poate la Dumnezeu!! Plantând plăcile pătrate ,ne-am convins că nu este sferic .Văzând din nou aceleaşi stele deasupra capului, am înţeles că nici plat nu este. Şi atunci care este adevărata formă a pământului ? “NU SE ŞTIE CA PĂMÂNTUL!!!" Altfel spus , ca toată lucrarea dumnezeeaseă,nici forma pe care a dat-o Creeatorul pământului, nu ne este îngăduit să o cunoaştem. Forma aceasta, ca toate cele ale Firii ,este de taină, este altfel decât gândim noi!
Si daca nu ştim ce formă are pămIntui,logic,nu putem să avansăm nici o ipoteză în ce priveşte starea lui de "mişcare” sau de "repaus” , aceste noţiuni fiind aplicabile celor ce cad sub puterea de cunoaştere a omului. Zicem că un corp se mişcă ştiind că acesta are şi o stare de repaus. Dar,în ce priveşte pământul ,nicăieri nu se afirma că înainte să se "mişte” ar fi fost în “repaus”,ori că acum este în "repaus” ,adică la. sfârşitul unei "mişcări"...Dar cum s~a născut ideea că pământul este sferic?
La ceasul când scriem ,întreaga lume este împânzită de "globul pământesc”,de sfera de carton albastră. Bănuim că numărul acelor sfere albastre de felurite mărimi este ,cel puţin,de ordinul sutelor de milioane! Seară de seară, sute dacă nu mii de programe de actualităţi ale posturilor de televiziune,,răsucesc pe micul ecran,dăndu-l de-a rostogolul, "globul"ca întruchipare a lumii mondiale ! Întreg neamul omenesc este pe deplin intoxicat ,poate cu mult mai convingător decât transmisia de pe lună ! Cei ce folosesc "globul pământesc”,între aceştia şi cei ce ni l-au pus nouă în şcoală, pe catedră, uită să ne spună că ceea ce vedem este PROIECT'lA APELOR Şl USCATULUI PE O SFERĂ, şi nicidecum adevărul cu privire la forma lumii ! Intre adevărata formă a lumii şi
sferă nu există nici un raport de asemănare , cel puţin !!! Cel ce a făcut această proiecţie,primul a fost…Ptolomeu ! (De unde şi laudele
lui Nichita Stănescu ,cum că Ptolomeu ar fi zis că : “Pământul este plat ca o scândură .“ Evident, afirmaţia că pământul ar fi sferic,aparţinând “revoluţionarului Copernic” !!) Fentru că avea de gând să “ geometrizeze cerul”, (cum se exprimă Simone Veil,citată de HRP) Ptolomeu afirmă că pământul ca tot este sferic ! Argumentele sale, greu, atât de susţinut cât şi de combătut,aveau rostul să-i îngăduie să facă uz de “ Elementele” lui Euclid,pământul ca o sferă,putând suferi acelaşi tratament ca şi sfera din “Elemente”. Copernic,reia argumentaţia lui Ptolomeu ,susţinând ,de asemenea, sfericitatea pământului,evident ,cu una şi aceeaşi motivaţie : "geometrizarea cerului". Copernic adaugă,în plus, un argument ce frizează ridicolul şi ne permite să afirmăm că el se afla mult mai departe ,decât am crede , de poziţia în care s-ar fi cuvenit să contemple pământul ca tot! Iată argumentul care ar dovedi forma
sferică a pământului :"când pământul nu este vizibil după puntea unui vas poate fi văzut din vârful catargului,şi invers,dacă ataşăm ceva strălucitor în vârful catargului,acesta apare celor rămaşi pe ţărm ca şi când ar cobora pe măsură ce corabia se îndepărtează de mal,până când_dispare ca şi când ar apune."Dacă,curbura pământului ar
fi atât de evidentă atunci pământul ar concura la mărime cu un pepene! În manualul de geografie fizică, "curbura pământului “este demonstrată tot cu o corabie,cu un marinar în vârful catargului,care priveşte un . ... far,ascuns privirilor de pe bord. Trucajul desenului poate fi lesne dovedit,ducând două coarde,aflând centrul cercului etc. Calculând,la scara desenului propus ,găsim că nava are trei mii de km.lungime,catargul 1750 km.înălţime ,şi farul cam la fel,iar între far şi catarg sunt cam trei mii şi jumătate de km.!!Halal ştiinţă !Copernic
afirmă fals că dacă te înalţi cu cea.30 de metri,maxima unui catarg de corabie, poţi vedea ceea ce nu se vede de pe punte,iar chestia cu presu­pusul apus al vârfului de catarg este la fel de falsă,în realitate,la orizont,o corabie devine din ce în ce mai mică,până se vede ca un punct ,dispărând,ştergându-se pe linia orizontului, şi nicidecum apunând etc... Iată că,cel puţin în ce priveşte forma pământului,între Ptolomeu şi Copernic se poate afirma că există o perfectă identitate de păreri,şi asta pentru că amândoi au de gând să "geometrizeze cerul",astfel că se impunea ca pământul să se alinieze ,ca formă, ."Elementelor” lui Euclid, pentru a i se aplica cele ale lui Euclid . Dar să aducem puţin la zi afirmaţiile oamenilor de ştiinţă despre forma pământului. Apelăm la" Manualul de Astronomie “,din 1993, al dlui Gh.Chiş,manual supervizat de dl.Ieronim Mihăilă. La pagina 4 ,citim cum că"Pământul este un corp sferic",afirmaţia fiind lipsită de orice argument ! Adevăr postulat ! Mai apoi ,la pag.15 ni se comunică faptul că:"Forma rotundă a Pământului a fost pusă în evidenţă în decursul veacurilor prin analogii şi obser­vaţii.Luna şi Soarele fiind sferice,la fel trebuie să fie şi Pământul." De ce trebuie nu ni se spune! Pe aceeaşi pagină citim şi minciuni mai vechi:"0 corabie cu pânze care se îndepărtează de ţărm pare că se scufundă treptat sub orizont. Întâi dispare corpul corăbiei şi pe urmă catargul.Aceasta din cauza rotunjimii Pământului." Este de neînţeles de ce autorii nu s-au deplasat până la Constanţa să privească,nu cu ochiul liber.ci prin lunetă modul în care se petrec lucrurile. Dacă lui Saint--Exupery,fiind scriitor îi putem trece cu vederea prostioara cu "Micul Prinţ"care locuieşte pe o bilă, într-un manual de şcoală ,parcă,s-ar cuvenâ o anume rigoare ştiinţifică! Sunt însă autorii convinşi de adevărata formă a pământului? Nu,căci iată ce citim peste două pagini: "Măsurile(măsurătorile!)au dovedit că forma Pământului este diferită de sferă" ,situaţie în care corabia nu mai dispare nici întâi nici mai pe urmă! Urmează o gogoaşe greu de digerat,conform căreia ar fi vorba de un "elipsoid de revoluţie” ,şi ca să fiţi pe deplin lămuriţi, autorii adaugă un cuvânt,creeat ad-hoc ,geoid ! Cum este geoidul? Ce formă are geoidul ? Un singur răspuns : “Nu se ştie ca . ..geoidul!"
Dacă s-a dovedit prin măsurători că pământul are o formă diferită de sferă,atunci credem că cele afirmate de noi nu vi se mai par aşa de excentrice cum bănuim că le-aţi considerat… Dar ce părere aveţi de un manual care,după ce afirmă că pământul este un corp sferic,peste câteva pagini ,afirmă exact contrariul,şi anume,c-ar fi diferit de sferă? Autorii sunt profesori cu doctorate etc.etc. numai că Zidirea dumnezeească,este învăluită în taină pentru toţi oamenii…Câtă dreptate avea mama când mă mustra “ că nu ştiu pe ce pământ calc!” Acum aş adăuga că nici nu putem şti, dacă acest adevăr nu ne este revelat ! În textele sfinte pământul este asemuit unei văi : Valea Plângerii …

"ÎN REALITATE NU EXISTĂ NICI BOLTA CEREASCĂ"

Citatul de mai sus l-am extras din Manualul de Astronomie al sovieticilor Voronţov şi Veliaminov,din 1958,tradus în 1962 de dl. Călin Popovici şi devenit Manualul pt.clasa a XI-a reală. Ştiinţa sovietică,cea mai avansată ştiinţă din lume,se lăfăie în acest manual în toată splendoarea ei! La pagina 10 sub titlul “Bolta cerească şi constelaţiile” citim :.."avem totdeauna impresia că cerul ar fi o cupolă aşezată deasupra capului nostru"…"Pământul ne apare ca un disc circular,care întâlneşte bolta cereasca la orizont şi în centrul căreia se află cel ce priveşte. Noi ştim însă că pământul nu se întâlneşte cu cerul şi că linia orizontului este doar o margine aparentă a unei părţi din suprafaţa Pământului,observat de noi. In realitate nu există nici bolta cerească.” Credem că cele de mai sus s-au constituit ca motivaţie "ştiinţifică"atunci când comisarii bolşevici au procedat la dărâmarea, cu ce furie ! ,a cupolelor bisericilor ortodoxe din Rusia, în a căror construcţie cupola se află în poziţie centrală! Să ne amintim că în centrul cupolei este zugrăvit "Cel vechi de zile “ adică Tatăl
Ceresc,Părintele Luminilor,şi să ne mirăm de completa neglijare a cupolei de către dl.HRP,precum şi de "oamenii de ştiinţă"ai veacului! Se cuvine să le reamintim tuturor celor de mai sus,sovietici sau autohtoni ,de “Cartea lui Iov” cap.37 cu 18 : “Poţi să întinzi la fel cu El boltitura cerului,ca o oglindă turnată din metal ?”
Textul din manualulu sovietic defineşte poziţia omului pe pământ.aşa cum a fost definită şi la Babilon,în urnă cu trei mii de ani,numai că linia de orizont nu era declarată “aparentă “şi nici bolta cereasca “ inexistentă “!! Înainte să încercăm să înţelegem, motivaţiile cu care dl.HRP şi bolşevicii refuză să ia act de existenţa reală a cupolei,a bolţii,să prezentăm modul în care a fost ea reflectată în gândirea simbolică ,mitică,religioasă etc. Atunci când Platon este obligat să se aplece asupra Zidirii dmmneseeşti procedează asemeni gândirii religoase din totdeauna şi de peste tot, adică apelează la un simbol,adică la un ce creeat şi în care Ziditorul a închis şi un tâlc de taină,definirea prin vorbă omeneasca fiind imposibilă. Poziţia omului aflat în centrul "discului circular" cu o "cupolă aşezată deasupra capului" este plasticizată prin simbolul "Broasca ţestoasă",caz particular al marei familii de simboluri a Cochiliei...Ţestul de alabastru al lumii este asemuit cu carapacea,ea fiind mai mult plânsă din ochmi noştri, la fel cum carapacea este secretată din trupul animalului . La naştere..,broasca ţestoasă nu are nici un
ţest ! Se zice că nou născuţii au cerul deschis deasupra lor şi când surâd ,se zice, că o văd pe Maica Domnului înconjurată de îngeri!Abia mai apoi se adună deasupra noastră cerul în chip de boltă,definind,aşa cum magistral a înţeles poetul Ion Barbu,limitele noastre senzoriale.(La poet,bolta este numită "calma creastă") „In China a fost găsită o carapace pe care erau încrustate constelaţiile zodiacale„ După poziţia acestora s-a determinat vârsta carapacei:2500 de ani ! Brâncuşi a despletit de o manieră extraordinară sensurile profunde ale "Ţestoasei “ atunci când. ne-a propus cele două plasticizări: "Ţestoasă” şi "Ţeastoasă sburând". Dacă prima sculptură ne obligă să căutăm şi să identificăm carapacea “Ţestoasei “cu bolta cerească, în cea de a doua ,cupola lunecă dedesubtul ţestoasei care, triumfătoare,deasupra carapacei,se avântă în adâncul cerului. De ce Sf.Biserică a aşezat cupola,bolta cerească, în poziţie centrala,şi de ce în centru ei este zugrăvit Ziditorul ? Există un singur răspuns : pentru că acesta este adevărul absolut ! Aidorna ,atunci când privim bolta cerească,bolta însorită,să ştim că în Ceruri se află Tatăl Nostru . În direcţia Luminii ,omul nu a făcut nici un pas în plus peste ce îi este permis ! Să nu ne lăsăm înşelaţi de aşa numitele zboruri cosmice , zboruri care se desfăşoară pe bolta...înstelată ! Există vreo deosebire între cele doua bolţi ? Există ,şi încă una uriaşă ! Pentru a evidenţia cele de mai sus să cităm din manualul dlui Chiş ,pag.7 : "Bolţile cereşti aparente,văzute din diferite localităţi,se contopesc într-o singură suprafaţă sferică,pe care se află aparent toate stelele şi faţă de care dimensiunile Pământului,aflat în centrul ei,sunt neglijabile. Această sferă aparentă se numeşte sfera cerească." Din cele de mai sus înţelegem că sfera cerească este bolta înstelată, dar cum se naşte ea din contopirea bolţilor cereşti aparente văzute din diferite localităţi pas de mai pricepe! Care localităţi? Cât de…diferite? De fapt Bolta cerului,cea însorită ,se naşte odată cu răsăritul soarelui şi piere odată cu apusul soarelui! Bolta înstelată apare la lăsarea nopţii,natura lor fiind diferită. De ce bălmăjesc astronomii copernicieni cele de mai sus? De ce dl.HRP ocoleşte această chestiune? Răspunsul îl găsim în "Cursul de astronomie teoretică"(1929) al prof.univ, N.Coculescu la pag.208 :”…nu putem urmări poziţiile Soarelui printre stele,deoarece lumina lui ne împiedică să vedem stelele." Din cele de mai sus subînţelegem că nu există doua feluri de bolţi,că de fapt şi bolta însorită ar fi plină de stele,stele care nu se văd din cauza lumini...
Soarelui.Această afirmaţie poate funcţiona între două eclipse totale de
(din 11 august 1999) soare şi atât ! În timpul eclipsei ,fapt remarcat şi de astronautul Clark, în timpul a doua eclipse de soare urmărite de el în Sri Lanka şi Africa de Sud,se văd doar planetele Venus şi Mercur,de unde şi concluzia lui Clark cum că eclipsa este un MISTER DE GRADUL I !!! Când Brancuşi a lăsat carapacea să lunece dedesubt,el a plăsmuit duhul triumfător ,descătuşat din robia materiei!
Carapacea ne ascunde Lumile dintâi,lumile din care am plecat ! În timp ce bolţile cu sori,practic milioane şi milioane de astfel de bolţi , strălucesc peste milioane de localităţi,bolta înstelată,sfera cerească este una singură,cu Pământul în centrul ei,cum afirmă manualul ,şi nu cu “cel ce priveşte”,ca în cazul cupolei însorite ! Taina cea mare este…Soarele ! Iată un alt punct în care cele două sisteme ale lumii se întâlnesc în efortul lor de a eluda misterul,de a geometriza cerul ! Ambele lasă să se înţeleagă,fără a discuta nici cum,că soarele ar fi şi el un corp ceresc şi ca atare poate suferi acelaş tratament ca orice corp ceresc ! Credem că se impune să ne apropiem puţin de acele “bolţi cereşti…aparente “, “văzute din diferite localităţi” cum deosebit de scremut se exprimă manualul. În dicţionarele astronomice moderne se subliniază natura lor aparentă,fiind declarate chiar ireale,dar se conchide,evident : deoarece au formă şi culoare,că ele…se impun ! Cum se impun ? Desigur ca ceva real,care trebuie luat în consideraţie ! De ce ? Pentru că pe aceste “aparenţe” pe aceste cupole “ireale”,de 365 de ori pe an,lunecă icusarul auriu al Soarelui,perfect lipit de acestea,impunându-le forma ! Incapacitatea celor de mai sus de a realiza existenţa acestei cupole nu face decât să sublinieze extraordinarul efort ce trebuie să îl depună intelectul
în desprinderea din carapace.Iată deosebita înţelepciune a simbolului de taină. Ca să subliniem uriaşul rol pe care-l joacă această boltă în existenţa noastră, cât de profund ne marchează gândirea, cităm un catren din Eminescu : ”Când unul pleacă,altul vine / În astă lume a-i urma / Precum când soarele apune / El şi răsare undeva.”Ciclitatea zi-noapte,succesivă numai sub boltă!,îl are de prizonier pe poet,atât de tare,încât acesta împrumută această ordine (succesivă)întregii lumi ! Numa că,în Realitate,soarele este,simultan, în răsărit-amiază-apus ,precum şi în toate ipostazele posibile,în milioane si milioane de bolţi ce sunt deasupra lumii! Această omniprezenţă a soarelui ne permite să afirmăm că soarele nu este o stea ca orice stea,pentru că încă nu s-a descoperit o stea materială care să poată străluci simultan în mai multe locuri. Dacă soarele ar fi o stea, atunci el ar străluci pe sfera cerească într-un singur punct,ca orice stea,şi nicidecum n-ar ocupa o infinitate de poziţii simultan. Acest spectacol,al omniprezenţei soarelui la faţa pământului, ne este plasticizat magistral de simbolul păunului! Spectacolul pe care ni-1 propune dumnezeescul simbol este posibil numai în faţa ochiului minţii,în faţa intelecţiei pure! Închideti ochii şi desfăşuraţi minţii uriaşa coadă de păun ce însoţeşte dansul pământului. Ochii"care ard în pene de păun” (Em.Bucuţa)sunt tot atâtea si atâtea milioane de sori! Să vă reamintim că Păunul simbolizează Duhul Sfânt şi am numit şi adevărata natură a Soarelui. Dacă ţinem cont că în casa bătrânească,casă de creştini,penele de păun se pun la icoane,gardă tăcută sfintelor însemne, şi că maica mea, creştină pravoslavnică,mi-a păzit somnul în troacă, înfigând în buza copăii,pene de păun,atunci ne veţi permite să credităm Creştinismul cu cele de mai sus,şi nu cu cele ale nu ştiu cărui Cardinal,prizonier al unei erudiţii seci! Cu menţiunea că despre Soare,dacă ne-am apuca să scriem ,ar trebui să umplem câteva volume ,numai trecând în revistă modul în care este privit in religiile lumii,ne oprim aici,nu mai inainte de a sublinia absoluta incapacitate a dlui HRP de a depăşi limitele gândirii raţionale, conceptuale,într-un cuvânt,omeneşti! Cum însă lumea nu este nici rod al întâmplări,şi nici nu ne ne stă în putinţă să
experimentăm modul în care s-a zămislit,constatând că o putere,alta decât a noastră,şi mai ales, de neînţeles pentru noi,a zidit-o,se cuvine să~i urmăm pe cei ce au reuşit să-şi apropie câte ceva din marile adevăruri ce stau la temelia lumii şi să-i urmăm,încercând să înţelegem semnele pe care ni le-au lăsat.

"Alo ,Domnu,aveţi un soare deasupra capului!"
=================================================

În cele ce urmează vă propunem să încercaţi să săriţi peste propria dvs.umbră! Vă cerem să realizaţi imposibilul,evident,nu fără rost!
Cum zic bolşevicii,în mijlocul „discului circular”se află "cel ce priveşte",adică în centrul orizontului tipsiatic se află omul. Să-l plasăm pe dl. HRP, într-o zi din apropierea solstiţiului de vară,la amiază.
Soarele se află,undeva,în faţa sa,aproape de verticala locului. Vom ridica un picior de perpendiculară,din faţa dlui HRP,care să străpungă bolta exact în bănuţul auriu al soarelui.Vom aşeza,pe piciorul acestei perpendiculare pe dl.L. ,nănaşul dlui HRP şi îi vom striga: "Alo,Domnu',aveţi un soare deasupra capului !” Spre stupefacţia dlui HRP,dl.L. ridicând ochii spre cer,nu va vedea nici un soare,evident,soarele fiind undeva în faţa d-sale... Aşadar simţul văzului,ochiul de spaime şi sânge, este neputincios,nerealizând spectacolul propus. Dacă însă vom imagina, adică vom desfăşura în faţa ochiului minţii o suită de subiecţi,care ocupă unul în spatele altuia o astfel de poziţie,încât sorele să strălucească exact deasupra capului celui din faţă,şi dacă vom ordon atât în lungime cât şi îm lăţime subiecţii până când vom înţesa întreaga tipsie,atunci vom realiza că toţi subiecţii au deasupra capului un soare,altfel spus,bolta însorită este tapetată cu sori,în totalitatea Acest spectacol,posibil virtual , în pură intelecţie ,reclamă un efort supraomenesc ! În continuare , străduindu-va ,veţi umple ziua inchipuită ,,ca tot, astfel incât ziua-etern-planetară,să vă apară ca o uriaşă cortină de foc ! Atunci vă veţi aninti cele spuse de Platon în Timaios , cum ca “ Dumnezeu a aprins,în jurul pământului un foc, în prezent (s.n.) ,numit soare!" Vă propunem să vă dozaţi efortul pe ani şi ani de zile,convinşi că frumuseţea jocului propus vă va răsplăti efortul depus. După ce vă veţi lămuri cum stau lucrurile pe lume ,cum se contopesc bolţile,cum e cu sfera cerească,etc.etc.vă asigurăm că nu veti mai accepta penibila afirmaţie cum că Soarele este o stea ca oricare stea,chiar dacă ea este rostită de Sir Martin Rees. În final vom zice că ştim că avem un soare deasupra capului ,chiar dacă acesta este nevăzut,şi că Lumina vine de la Dumnezeu-Părintele Luminilor...
După ce aţi realizat extraordinarul spectacol al Zilei,ca tot, al Zilei-Etern-Planetare,al Zilei ce îmbracă pământul pe-o parte,sperăm că veţi realiza uriaşele dificultăţi ce le întâmpină mintea ,atunci când încearcă să închipuie modul în care creşte şi scade ziua/noaptea, chipul tainic în care se succed sezoanele etc.Răspunsul la aceste întrebări se află,deopotrivă, la Sarmisegetuza,dar şi în Icoana ce se află sus pe zidurile Mânăstirii PUTNA,aşa numita "Stemă a Moldovei" adică în simbolul.. .boului ! Este Boul de la Ieslea Sfintei Naşteri ,este Boul Apis şi Taurul lui Zoroastru,este Buhaiul din Pluguşorul de Anul Nou,este Boul de Teracotă ce-1 sparg chinezii de Anul Nou,este Boul Cretanilor(acoperit cu plăci de aur !), este Vaca Sfântă a Indienilor, este Taurul lui Mithra (azi rămas în triste corride) ,este Taurul lăsat liber la Pamplona în Spania,la Solstiţiul de vară, este Boul înstruţat la Topârceni ,lânga Sibiu, ori la Mintiu Gherlii,Mânăstirea sau Batin din Transilvania, de Rusalii,este Boul de la Mânăstirea Hodoş-Bodrog ,este Boul sacrificat în Roma antică de Anul Nou.Şi încă am putea continua...Dacă pentru întelegerea unui simbol mai simplu.cum a fost Păunul,dupa cum ati putut constata.efortul reclamat,dupa noi,atinge cote maxime,în ce priveste întelegerea simbolului Boului,vă lăsăm în grija celor de Sus ,conştienţi că nu putem să vă sărim în ajutor.

Priviţi aşa-numitul Zimbru al Moldovei. El poartă Soarele între coarne,iar pe margini are luna şi stelele care ,evident împing mintea spre Misterul Cosmic ! Icoana n-are nici o legătură cu nicio presupusă Stemă a Moldovei ,cei ce vorbesc astfel fiind , pur şi simpIu,ignoranţi ! E momentul să ne amintim cele spuse de Maxim din Tyr,în urmă cu 2500 de ani care reclama pentru înţelegerea simbolurilor religioase ,ca absolut necesar, un ajutor de Sus,de la Strămoşii aflaţi în ceea lume,direcţie spre care vă îndru­măm şi noi.

GALILEO GALILEI : OM DE ŞTIINŢĂ MODERN SAU… “MISTIC" ?

Dacă l-am înţeles noi bine pe dl.HRP, istoria gândirii omeneşti se va împărţi în două, (evident dacă ideile dlul HRP vor cuceri drept de cetate) înainte şi după Galilei . Motivaţia acestei afirmaţii ni se pare însă imposibil de găsit. După ce declară că : "Dialogo este un fiasco” iar “ Heliocentrismul lui Galilei este brut : Soarele-crede Galilei ,e centrul geometric al sistemului solar - ceea ce e fals - iar planetele, se rotesc în jurul lui - cea ce este încă o dată fals”. Galilei afirmă adevărul de facto al copernicianismului deşi “Copernic nu dăduse nici el vreun argument fizic în favoarea mişcării Pământului “,cea ce îi permite dlui HRP să concluzioneze cum că : “Galilei a investit în certitudinile sale ştiinţifice nu raţionalitate ştiinţifică (cum susţine hagiografia iluministă),ci altceva, de ordinul credinţei. Problerna este:”credinţă în ce? ” Să ascultăm şi răspunsul : “Galileo Galilei părea că posedă (sau este posedat de) o viziune despre alcătuirea lumii şi despre principiile funcţionării ei care,deşi se situa din capul locului dincolo de argument şi,întocmai ca pe nebuni,îl ghida fără greş şi din afara conştienţei ,nu avea nici o legătură cu maniile: viziunea sa era “mistică” în sensul că Galilei se lăsa condus de ea cu siguranţa unui iluminat,a unui credincios. Ei bine,întâmplarea(sau destinul) face ca această viziune despre lume şi acele principii despre funcţionarea ei,în care Galilei credea ca un "mistic",dincolo de puterea argumentelor,sa fie esenţiale şi anume indispensabi1e -pentru naşterea ştiiniţei moderne." Dacă ţinem cont de cele afirmate de dl.HRP în privinţa falsităţii celor susţinute de Galilei,atunci despre ce viziune se poate vorbi si ce ştiinţă s-ar putea întemeia pe aşa ceva? După cum vedem “ ontocosmologia mecanicistă “ care ,chipurile, ar fi"temeiul'l"concepţiei noastre despre lume se năştea moartă,Copernic nereuşind să articuleze nici un argument cu care să convinga de “ mişcarea pământului"!!! Să-i facem cunoscut dlui HRP spusele marelui
astronon german Herschel ,care a trăit la Londra în sec.XIX,şi care la 185o scria: "caracterul de postulat al teoriei lui Ccpernic nu se justifică." Să subliniem că nici astăzi acest caracter,de postulat, nu se justifică şi este absolut de neînţeles despre ce “raţionalitate ştiinţifică"vorbeşte dl.HRP. Dl.HRP terfeleşte noţiunile de credinţă şi de mistic, fiind cu totul incapabil sa inteleaga starea de luminare,atât a credinciosului cât şi pe cea a misticului.Mistic este cel ce ştie câte ceva din cele ale misterului ,ale tainei ,de unde şi statomicia sa în credinţă. Ori, Galileo Galilei,după cum ne spune chiar dl.HRP,se înşală în toate privinţele , astfel că viziunea lui despre lume nu putea fi decât una la fel de falsă. Că această enormă minciună stă la baza unei anumite ştiinţe despre lume, ştiintă care are slujitorii ei,este o altă chestiune
Raţiunea rămasă prizonieră a ţestului senzorial,este gata să accepte orice minciună ,dacă este fardată cât de cât. Mintea ţestoasă admite că pământul este sferic; că soarele este o stea ; că pământul se mişcă în jurul soarelui ;că există o forţă-gravitaţia-care le ţine pe cele de mai sus împreună etc. ; dupa care vine Darwin să vă spună cum a devenit cazul... Această ştiinţă , plină de minciuni,mai mult sau mai puţin dovedite ca minciuni,este posibilă atâta timp cât omul nu încearcă să se depăşească, să se îndumnezeească. Dl.HRP crediteaza Antichitatea cu idei care n-au dominat-o niciodată,religiozitatea antichităţii fiind alta decât cea propusa de dl.HRP. Galilei a abjurat pentru că şi-a dat seama de enormitatea celor pe care le susţinea. Că ceata celor care n-au habar că au un soare deasupra capului este mult nai numeroasă decât ne-am putea închipui ni se pare firesc : mulţi chemaţi,puţini aleşi! Misterul lumii este unul şi acelaşi de-a lungul istoriei,iar poziţia omului în raport cu acesta este,de asemenea ,neschimbată.Galileo Galilei nu poate fi considerat "mistic"pentru că nu avut acces la "mister”,ci doar un jalnic slujitor al minciunii copernicane,aşa cun se arata a fi şi dl.HRP.
Gândirea mitică,religioasă etc.gândirea simbolică se dovedeşte a fi cu mult mai greu de apropiat decât s-ar crede. Mitul cavernei, cea mai aleasă pagină de poezie din istoria omenirii,s-a dovedit inaccesibil
pentru Heidegger,cei ce s-au opus la corecta înţelegere a gândirii lui Platon fiind găzduiţi de mintea filozofului german.
Conchidem acest scurt capitol ,afirmând că Galileo Galilei,nu a reuşit să se înscrie între misticii autentici,tip total:Platon,iar ca om de ştiinţă modern,nu interesează în economia demersului nostru.

INTRE „DEZVRĂJIREA” ŞI „ÎNFRÂNGEREA” LUMII.

Să ne instalăm.fie la malul mării fie pe o câmpie deschisă şi să admirăm un răsărit de soare. Distanţa între noi şi soare,lesne de aflat,
este cam de 15 kilometri,numai că în conformitate cu ştiinţa copernicană ar fi vorba de l50 de milioane de kilometri!! Ca să admiţi că soarele ce se ridică,în faţa ta,la orizont, se află,în realitate,ştiinţific ! , la 150 de milioane de kilometri, trebuie să fii or prost de tot,or din cale afară de necinstit!!!Mecanismul instrucţiei publice,aflat în mâna bolşevicilor de mai bine de 100 de ani,a impus unor minţi fragede,încă necoapte,enormităţile copernicianismului. La Seminar,în primele clase, cum ne spune Nichifor Crainic,se preda ,de pe la 1900,teoria lui Copernic pe post de adevăr absolut!Deh!doar triumfase gândirea francmasonică! Ce înţelege dl.HRP,apud Rudolf Bultmann ,prin „dezvrăjirea lumii"? Să-l ascultăm pe R.B.:"Nu putem folosi lumina electrică şi aparatul de radio,nu putem apela, în caz de boală,la procedeele moderne şi în acelaşi timp să credem în lumea spiritelor şi în miracolele Noului Testament",, Din cele de mai sus rezultă că R.B habar n-are de misterioasa natură a electricităţii! Nimeni,încă,nu are habar cum se naşte această putere şi cum este . 0 măsurăm atât calitativ cât şi cantitativ,dar o facem la modul tautologic,o producem aşa cum “producem “şi legumele,o folosim,pentru că ni s-a pus la dispoziţie,dar dacă mâine la bornele dinamului nu ar mai apărea energia electrică,nimeni n-ar şti unde să caute cauza pentru că nimeni nu ştie cum ia naştere! Ignoranţa Iui R.B. pe care dl.HRP o preia frăţeşte,îl împiedică să înţeleagă "miracolele neotestamentare. Şi cum să le pricepi când miracolul electricităţii ,în mintea ta,nu-şi găseşte nici un loc! Cum să adiniţi că nu ştii cum răsare soarele din pământ ca grâul,când tu nu te-ai întrebat niciodată asupra tainicei naturi a luminii electrice? R.B.face parte din categoria tâmpiţilor moderni,care cred,ca bietul Willy,electrician la uzina unde am lucrat,ca electrician, că ştiu ce este electricitatea : un flux de electroni etc.etc. Numărul celor care folosesc electricitatea,ca şi cum ar face plaje la soare,este,de ordinul miliardelor,ceea ce nu înseamnă că accesul la taina electrici­tăţii nu este la fel de imposibil ca şi accesul la taina Luminii! Construcţiile pur mentale ale dlui HRP,cu lumi sub şi supralunare,care prin matematizare totală devin otova,una de sus până jos,sunt simple decoruri de mucava menite sa ascundă MISTERUL ce înconjoară fiinţa umană pe pământ ! Iată de ce dl.HRP nu se referă nici la boltă, nici la "linia de orizont"şi,mai ales, deloc la soare,la soarele din atmosferă! "Oamenii cultivaţi "de care vorbeşte dl.HRP, sunt în fapt oamenii care s-au predat cu arme şi bagaje cunoşterii senzoriale,absolutizând-o,cale care, după cum zice Platon,n-a dus şi nu duce la Adevăr! Dl.HRP.ne propune, apud R.B.,nu "dezvrăjirea"lumii ci sluţirea acesteia ! , înlocuirea celei adevărate cu una de confecţie,cu un surogat lipsit de orice Dumnezeu!!! Celor ce se învârt cu tiribomba în jurul soarelui,ca la moşi, în căluşei, nu putem să le urăm decât distracţie plăcută,dacă o atare infantilizare
a minţii nu-i deranjează !
Dând ascultare Mântuitorului să reproducem cele pe care le-a rostit în sensul celor de mai sus: "îndrăzniţi ,Eu am biruit lumea !” Aşadar,după Creştinism,s-ar impune nu"dezvrăjirea” lumii ci ."înfrângerea "acesteia ! În ce direcţie să ne îndreptăm eforturile? "Găsiţi împărăţia,şi le veţi dobândi pe toate celelalte"(Ambele citate din memorie) Aşadar,să subliniem dichotomia : lume - împărăţie,şi să încercăm,după aceeaşi gândire simbolică,să conturăm marginile lumii,implicit fruntariile împărăţiei. Simbolul care defineşte lumea,mai la toate neamurile,în toate religiile, din toate timpurile ,este Peştera. Fie că e vorba de peştera lui Buddha de la Kapilavastu,or de cea din Nemeea a lui Hercule,ori cea din Bethleem a Domnului lisus Hristos,ori de cea a lui Platon,peştera,aşa cum este zugrăvită în Icoana Sfintei Naşteri din Sinaxarul de la Lateran,boltită asemeni cupolei de alabastru a lumii,defineşte lumea senzorială,lumea
văzută,în ceea ce are aceasta esenţial. Soarele este marcat,în icoana amintită,pe tavanul peşterii,semn că Lumina este în afara peşterii,acolo unde ne invită şi Platon să ieşim. Înfrângerea beznei din peşteră,altfel spus biruirea lumii,aduce,în corolar ,contopirea celui biruitor cu Bine­cuvântata Lumină ce izvorăşte din Părintele Luminilor Cele de mai sus îşi găsesc ecou într-un suflet pe care lumea îl sufocă,într-un suflet care amintindu-şi lumile din care a venit, simte lanţurile robiei din peşteră,de care vorbeşte Platon,şi se vrea liber ca de la început! Peştera,citind-o ca simbol,ne obligă să înţelegem că lumea ne ascunde ochiului minţii adevărul,în ce priveşte rosturile noastre în lume,şi că se impune să o în.frângem,să găsim împărăţia Luminii,împărăţia Vieţii Veşnice! "Porunca mea este Viaţa Veşnică!" Şi cum să nu faci tot ce îţi stă în putere să te aliniezi unui asemenea ordin??!! Sufletul care înfrânge lumea şi păşeşte pe dalele împărăţiei,redobândindu-şi starea dintâi,aceea de Veşnicie,se eliberează de frământările presupuselor începuturi şl terorii ,sfârşitului , etc.etc. scăldându-se în Lumină Veşnică !
Creştinismul,al cărui sfârşit îl anunţa dl.HRP,n-a existat nicăieri, adică sfârşise înainte să înceapă ! Să încercăm să definim ce anume a asigurat succesul Teoriei lui Copernic. In primul rlnd,ura nesfârşită cu care Francmasoneria a privit Catolicismul. Această ură,a făcut din bietul Copernic un vârf de lance, evident francmasoneria dorind să smulgă puterea Bisericii Catolice,să domine lumea,aşa cum,se pare,o domină acum. În al doilea rând,mai ales, în Occident, simbolurile de care am amintit şi încă multe altele, prezente în Cartea lui Charbonneau~Lassay “Le Bestiaire du Christ" , care fuseseră la mare preţ în secolele XII-XIII,secole de maximă înflorire a gândirii simbolice,amuţiseră de mult,erau complet date uitării. Prin
Sf.Thoma din Aquino,aristotelismul triumfă,iar simbolurile devin superflue.. .În al treilea rând teoria lui Copernic se dovedeşte a fi o pălărie ce vine ca turnată pe capul oricărui dobitoc ! Şi câtă şi ce înaltă flaterie minţii neghioabe : ni se pare ca se mişcă Soarele,dar simţurile ne înşală,noi ,ca telectuali ce ne aflăm,ştim că,de fapt,se mişcă Pământul,ca la comedii ! Ştiinţă nu glumă ! Celor care doresc să ştie din ce parte suflă vântul adevărului le recomandăm să revadă deosebita preţuire ce se acorda în Egipt Boului Apis,mumificat,după sacrificare, evident,gândind la Simbol şi nu la Animal! Să se întrebe ce legătură este între Anul Nou şi Buhaiul .din Pluguşor cu care se umblă atunci„dar să ia aminte că atât mistic cât şi filosofic te naşti,nu devii!
În meciul Niceea - Galilei,având în vedere lipsa de pe teren a celui din urmă,evident,câştigă Niceea prin forfait ! Domnul Nostru Iisus Hristos"este Lumină din Lumină,Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat" iar Lumina nu este de origine materială şi,mai ales,natura ei scapă înţelegerii noastre, altfel decât în chip revelat ! Tăcerea teologilor, în acest sens,are o singură explicaţie : frica,dacă nu spaima teologilor creştini de a nu considera religia creştină de religie…naturistă! Se cuvine să subliniem că nimeni,nicăieri,nu s-a închinat la Soare ca la un corp ceresc, material,ci prin el s-a adresat Divinităţii.
Aşadar nu înfrângerea lumii, ci dezvrăjirea ei în vederea"matematizării"!! În opinia dlui HRP cel mai extraordinar lucru pe care 1-a făcut Galilei a fost matematizarea mişcării. Creearea mişcării pare un fleac pe lângă matematizarea e i! Atenţie : Galilei nu studiază o anumită mişcare în vederea, matematizării,ci,exact pe dos,la modul transcendental propus de Kant,născoceşte o mişcare matematizată,ca rod al raţiunii,şi abia apoi îi găseşte un corespondent în ordinea firii ! "Schema maşinistă"ar urma să fie impusă,ca un ham fabricat fără să cunoşti forma animalului pe care urmează a-1 îmbrăca! Şi din păcate aceasta este "revoluţia ştiinţifică"atribuită lui Copernic,Galilei,Kepler etc. Faptul că a găsit adepţi nu-i de mirare, “anamnesisul “,cel care ne poate duce în faţa adevărului absolut,a amuţit demult,demult de tot ! O lume matematizată, un cer geometrizat etc.etc.sunt posibile cu o singură condiţie : să te întorci cu spatele la Adevăr ! Să neglijezi Realiatea,să desconsideri tot tezaurul de gândire al omenirii ! Cum să - i numim pe adepţii acestei "revoluţii ştiinţifice"al cărui tip total este Sir Martin Rees ? Cel nai nimerit, credem noi, ar fi să îi numim "ştiincioşi" » Dacă în volumul standard,poetul Eminescu se referă la bolta cerească de mai bine de 80 de ori,copernicienii o ignoră total,reprezentarea lumii având o cu totul altă conformaţie pentru ei . Această conformaţie “revoluţionară"a lumii există numai în imaginaţia adepţilor şi nicăieri în Univers... Presupusa pecete a lui Galilei,şi care "ciudat"ar fi marcat întreg mapamondul,apud ştiinţa dlui HRP, n-avea cum să ceară,măcar,drept de existenţă, de vreme ce , mişcarea pământului,a fost cunoscută de toate religiile lumii,din toate timpurile !! Trebuie ca stratul de ignoranţă să-l egaleze pe cel al dlui HRP, pentru ca afirmaţia lui cu privire la presupusa pecete a lui Galilei să aibă drept de cetate. Din păcate,la ceasul când ne pronunţăm,hăhăiala francmasonică,bulburucii implicaţi, împiedică adevărul absolut să iasă la lumină,mai ales că,de mai bine de două sute de ani,în numele luptei contra superstiţiei,francmasoneria se străduie să distrugă datina şi obiceiul purtătoare de taină.
Din păcate,în ţara noastră,feţele bisericeşti s-au numărat printre cei dintâi intraţi în lojile masonice,astfel că Biserica Ortodoxă,va avea în frunte ca prim patriarh pe francmasonul Miron Cristea !! Iată şi explicaţia tăcerii teologilor noştri,deşi “ Mărturisirea de credinţă a Bisericii Ortodoxe “,de la 1642, opera o extraordinar de subtilă dichotomie în lumină creeată şi necreeată. Din păcate,alături de Spiru Haret,trebuie să trecem în rândul copernicienilor, toţi intelectualii veacului al XIX-lea. B.P.Haşdeu a vorbit de “nemuritorul” Copernic!! Mai spre noi,în veacul XX,C.Noica va vorbi despre"parohia...sistemului solar” astfel că,la ceasul când ne pronunţăm,ultimul analfabet îşi râde de tine ,dacă afirmi falsitatea gândirii coperniciene. Şi totuşi : Adevărul Absolut, şi în această direcţie,ca şi în alte direcţii,nu este la îndemâna oricui. Acest surogat de ştiinţă,aplaudat de Engels precum şi de ateismul bolşevic îşi datorează succesul indiferenţei multiseculare cu care a tratat Europa gândirea simbolică. Calea mântuirii,zămislită de Brâncuşi la Tg.Jiu,este denumită ,la mai bine de o jumătate de veac,"Enigma de la Tg. Jiu !! într-o broşură datorată tot unui artist (pictor) ,semn că gândirea simbolică este încă inaccesibilă omului modern.
De la Taurul de aur cu barbă de lapis-lazuli ,trecând prin Taurul - Soare al Egiptenilor,prin Taurus-Christus,zugrăvit în sec.V,în Franţa,
pe hirtie filigran,şi până la Buhaiul din Pluguşor,avem de a face cu una şi aceeaşi ştiinţă despre lume,ştiinţă pe care o opunem,prin Adevărul ei ,ştiinţei-surogat copernicane. Dacă ţinem cont de prezenţa simbolului invocat ,atât lângă Arad,cât şi sus la Putna,cât şi în Biserica Manea-Brutaru din Bucureşti,unde Boul este zugrăvit la piciorul crucii pe care este răstignit Mântuitorul,atunci credem că putem conchide, şi că putem vorbi de o cunoaştere a acestui simbol pe întreg teritoriul ţării noastre. Putem afirma că oamenii acestor locuri au împărtăşit,asemeni nouă, această ştiinţă revelată despre lume,despre chipul tainic în care creşte/scade ziua/noaptea,despre modul tainic în care se succed cele patru anotimpuri etc.etc….Că dl.HRP nu are habar de acestea nu ne miră…Dl.HRP mustră neamul românesc ,din când în când,numai că ne întrebăm : ce legătura are d-sa cu Neamul Românesc? Creştinismul,Vestea - Bună a acestuia,s-a impus rapid şi fără nici un fel de probleme,tocmai pentru că ştiinţa despre lume a Dacilor era una şi aceeaşi cu cea propăvăduită de Apostoli .Când afirmăm cele de mai sus avem în vedere reprezentările de la Sarmisegetuza precum şi noianul de datini şi obiceiuri,care aşteaptă să fie citite,înţelese şi care abia dacă mai sunt celebrate, chiar la modul orb,mecanic,("pentru că aşa am apucat"!) Dar,fără să ne propunem să profetizăm,suntem siguri că cei ce pornesc,lipsiţi de prejudecăţi etc, în căutarea adevărului absolut,se vor întâlni cu simbolurile amintite de noi aici,pentru că despre cele ale Tainei, aceasta este singura cale de exprimare !!
În final ,ne rugăm Cerului,să-1 lumineze pe dl.H.R.Patapievici, lumea în care se mişcă d-sa existând numai în anumite minţi,cu precăde­re înguste ,implicit întunecate…

P.S.

Dl.HRP este "suveran "după propria-i exprimare, în alcătuirea emisiunii "Idei în libertate"(RTV-Cultural). I-am cerut să facem o emisiune despre Joc Secund ,al lui Ion Barbu. În timpul discuţiei purtate, am afirmat că teoria lui Copernic este falsă. Replica dlui HRP a fost promptă şi violentă : "Dacă vorbiţi aşa,nu mai facem nici o emisiune !”…. Vorba ceea : “ Idei în libertate sa fie,da nu orice idee,ci numai cele ce sunt agreeate de dl. HRP “. Întrebându-l ,în cadrul aceleiaşi discuţii,ce crede despre francmasonerie,ne-a răspuns ,cu candori feciorelnice, că “ n~a auzit de aşa ceva “, de unde putem conchide că nici gura nu-i miroase...În privinţa cererii mele, răspunsul primit ( cu o întârziere de trei luni !!) este acelaşi pe care ni 1-a dat dl.Liiceanu prin gămanul Vladimir Russo,răspuns ce~i descalifică,în bloc pe toţi trei, : "Nu interesează !". Ruşinea situaţiei în care se află poezia barbiană este fără precedent în istoria culturii europene!! Da!,deh ! Nu interesează ! Pe cine nu interesează ?
COSTACHE ARITON

Tuesday, March 24, 2009

ADIO COPERNIC

ADIO COPERNIC….

(RUGĂ PENTRU PATAPIEVICI )


Instituindu-se în instanţă supremă ,Papa Ioan-Paul al II-lea, şi pronunţându-se, în pe cât de faimoasa, pe atât de penibila gâlceavă dintre Inchiziţie si Galileo Galilei,Sanctitatea Sa a înclinat talgerul dreptăţii,cu motivaţii mai mult decât discutabile,în favoarea lui Galileo. Gestul Sanctităţii Sale ne permite să afirmăm că de la Vlădică până la Opincă,întreaga suflare creştină,chiar mai mult, întreaga suflare modernă,se învârte cu pământul în jurul soarelui ca în căluşei, la Moşi!!!Comentând gestul Papei, ”New-York Time Magazine”,în numarul său din 12 martie 1984 ,titra”Reabilitarea Imaginii lui Galileo”şi subtitra”Papa Ioan-Paul al II-lea îndreaptă o greşeala veche de 350 de ani”.Se inţelege că atât autorii cât si conducerea gazetei cunosc adevărul in această chestiune,Papa nefăcând nimic altceva decât să îndrepte o greşeală! Cu mentiunea că atât poziţia Sanctităţii Sale cât si pe cea a Comisiei condusă de Cardinalul Poupard care, din ordinul Papei, a studiat chestiunea,le vom analiza in altă parte,ne rezumăm ,pentru economia lucrării, în a afirma că, atât poziţia Inchiziţiei cât şi poziţia lui Galileo Galilei, erau departe de Adevărul Absolut în chestiune,astfel că alegerea operată de Papă nu putea fi decat greşită…Mai mult,Papa nu s-a situat pe adevărata pozitie a Bisericii Catolice,din păcate,aceasta fiindu-i necunoscută. Adevărul Absolut ,pentru noi Adevăr Revelat,aşa cum s-a păstrat până astăzi în sfinte simboluri,sfinte icoane,constructii simbolice,datini şi obiceiuri,a strălucit in Vestul Europei,în secolele XII-XIII,în sânul Bisericii Catolice.În secolul al XVI-lea,dupa cum rezultă din Dictionarul Latin de la 1531,avem în vedere greşita etimologie a notiunii de SOLSTITIUM,ştiinţa în discuţie era definitiv pierdută .Aparitia “teoriei”lui Copernic,se constituie ca un argument la fel de puternic.Din păcate această ştiinţă,la care ne referim si pe care o să v-o prezentăm ulterior,n-a fost cunoscută,ori ignorată cu buna stiinţă, atat de Ptolomeu cât şi de Copernic,Galileo,Kepler,Laplace,Einstein etc.etc.si,lesne de înţeles şi de Sanctitatea Sa. Înclinând balanţa în favoarea lui Galilei,Papa Ioan -Paul al II- lea n-a făcut altceva decât să dea curs mentalităţii acestui veac.Pentru a vă uşura înţelegerea mentalităţii acestui veac vă propunem două istorioare.
… Prima.Prin 1959,proaspăt ieşit din Jilava,lucram ca electrician într-o fabrică de tricotaje..Într-una din seri,lucram in schimbul de noapte,am găsit în atelier o masă cu un fasung cu bec, montat în mijlocul ei, iar pe marginea acesteia,sub tăblie,montată o cremalieră, pe care mergea un glob geografic,evident,pe deasupra mesei .Mecanismul,ascuns vederii ,era prevăzut cu o manivelă,pe care, dacă o învârteai ,globul de carton ,invartindu-se in jurul axei,se mişca, facând un tur in jurul becului din centrul mesei. Cele de mai sus se insoteau cu un uruit asurzitor.Cum eram putin băut,m-am trezit dând la manivelă şi murmurând amuzat:”Uita-te si pe post de Dumnezeu!”Invenţia, pentru că nea Sandu,meşterul electrician,va dobândi brevet de inventator pentru cele de mai sus,va fi amplasată în subsolul Observatorului Astronomic din Ana Ipătescu. In 1991,răposatul dr.in astronomie Harald Alexandrescu mi-a promis să o scoată de acolo.Nea Sandu urma cursurile serale ale Universitătţii de Partid,drept care,de câte ori eram in tura de dimineaţă,ţinea să îşi etaleze dispreţul pentru filozofia idealistă,faţă de mine, eu fiind,în ochii lui,puţin reacţionar…Nea Sandu spera să plece in Diplomaţie. Masa cu cremaliera era rodul studilor serale de partid. Bolsevicii,contrar Sanctităţii Sale,au ţinut cont de spusele lui Cassirer privitoare la teoria lui Copernic,transformând-o în piatră de temelie a materialismului dialectic.Nea Sandu era semianalfabet,astfel că superficialitatea materialismului i-a venit mănuşă .Din istorioara de mai sus m-ar bucura să retineţi că un semianalfabet realiza ,chipurile, o copie a gândirii Creatorului,adică reuşea ceea ce nici fondatorii de religii nu reuşisera.....Cand ajung la cele adânci ale tainei,înţelepţii îşi fixează cele inţelese în sfinte simboluri,o altfel de exprimare fiind imposibilă!!!.Nea Sandu nu numai că înţelegea dar şi imita gandirea ce a stat la baza creaţiei,evident ,cele de mai sus fiind adevarate dacă si povestea cu soarele şi cu pământul este adevarată…..
A DOUA ISTORIOARA. În 1965,la solstiţiul de iarnă,ocazionat de lectura poeziei”Oul Dogmatic”a lui Ion Barbu,am trăit ceea ce se numeste “spargere de ciclu”.Beat de bucuria cu care se însoţeşte “spargerea coajei oului”, implicit,a “coajei ignoranţei”,mi-am strigat uriaşa bucurie până şi pietrelor.Fără nici o motivaţie ,bucuria mea se însoţea cu convingerea că nu este adevărat că pământul se învârte în jurul soarelui.Pe aceeaşi scară de bloc,unde locuia fratele meu ,stătea si nea Ţecu,bobinator şi fost coleg de serviciu cu mine, la Ţesătoria de Relon Panduri.M-a împins pacatu si i-am spus că nu ne învârtim în jurul nici unui soare.M-a invitat la el ,să îmi prezinte pe cumnatul sau,”asesor popular”,deşteptul familiei.Acesta era de meserie tinichigiu.A pus in mijlocul mesei, din sufrageria lui nea Tecu ,o veioză, si ,luand globul geografic , s-a pornit să dea târcoale mesei,sub privirile pline de admiraţie ale celor doua fetiţe ale lui nea Ţecu, a soţiei acestuia şi,evident,a lui nea Ţecu. Tinichigiul ,dupa ce şi-a terminat numărul ,m-a bătut pe umăr, din ochi întrebandu-mă dacă am priceput. Cum toată asistenţa înţelesese cum stau lucrurile,n-am avut încotro, şi m-am dat bătut .Asadar, ceea ce constituie giuvaerul cel mai de preţ, din coroana gandirii mistice dintotdeauna,LUMINA,se afla la degetul mic al unui tinichigiu…Cu o extraordinară nonşalanţă şi cu o siguranţa de sine absolută, tinichigiul imi explicase cum devine cazul cu lumina si cu pământul,la clipă!!!…Alăturăm tinichigiului si modul de a gândi al Sanctităţii Sale,credem noi,cu destulă motivaţie. Să vă mai reamintim că în şcoli ,licee,universităţi , aceleaşi tinichele.manevrate de alţi tinichigii, umplu minţile tinerilor ,de cea mai nimicitoare învăţătură??? Ce să mai vorbim de Patapievici si compania tinichigiilor autohtoni???
, La ceasul cand ne rostim ,pământul se roteşte ,deopotrivă în jurul (presupusei) sale axe ,cât şi în jurul unui (presupus) soare-veioză ,unui soare-stea.Departe de a se impune,teoria lui Copernic ,postulată si nu argumeentată, cât de cât logic,avea să trezească nenumărate suspiciuni .Cârpelile teoriei,incepute de demenţialul Kepler, se continuă până in ziua de astăzi.
Din cele doua istorioare, să conchidem că teoria lui Copernic vine ca o pălărie pe măsura capului oricărui dobitoc,simplismul ei făcând-o accesibilă oricărui netrebnic.In plus: ce flaterie! Realitatea,modul rational al acesteia,este alta decat..aparenţele!!!
Dacă avem în vedere şi atitudinea Sanctităţii Sale în această chestiune,atunci s-ar părea că nu mai este nimic de spus,Galileo fiind purtătorul adevărului absolut.!
Fie-ne ingăduit ca în numele acelei stiinţe divine,pentru noi revelate,stiinţă care a stralucit deopotrivă în toate marile civilizaţii ale lumii ,cât şi în toate marile religii din toate locurile şi din toate timpurile,să ne îndoim de aşa numita ştiinţă ,de gândirea modernă,superficială,angajată ideologic si politic,total dezinteresată de adevăr,superficială ,asemeni celor ce o slujesc.
Stiinţa căreia ne închinăm se găseşte, atât in piramidele egiptene cât si in cele mexicane,ea este adapostită atât de Machu-Pichu cât si de Stoenhenge ori Sarmizegetusa.Se constituie ca sâmburele de lumină al tuturor cărţilor sfinte ale Indiei,cât si al celor din Mesopotamia,Egipt etc.De asemenea ,ea se regăseşte,contrar celor afirmate de Sanctitatea Sa,şi în Biblie şi în sfinte icoane creştine,atât în bisericile ortodoxe,cât şi în cele catolice .Dar cum ,din când în când ,limbajul simbolic amuţeşte,iar pentru înţelegerea lui un ajutor de Sus este absolut necesar,cum afirma,in urma cu 2500 de ani,Maxim din Tyr,in vremurile noastre,cand credinţa este total dispreţuită ,situaţia în care se află societatea modernă devine explicabilă..
Demersul nostru trebuie să plece de la Galileo Galilei, si anume de la afirmatia acestuia cum că ar fi vorba de “doua sisteme”unul datorat lui Ptolomeu,altul propus de Copernic.Dupa Imanuel Kant prin sistemul celui din urmă s-ar fi infaptuit ..”o revolutie coperniciană”.Oare?Analizând gândirea celor doi presupuşi adversari,noi am găsit că acestea mai mult se aseamana decât se deosebesc.
1. Atât Ptolomeu cât şi Copernic ne propun una si aceeaşi schemă de gandire: “A” – fix si “B” – mobil .Pentru Ptolomeu ,fix este pământul iar soarele este mobil;pentru Copernic fix este soarele iar pământul este mobil.Dacă ar fi aflat Archimede că s-a gasit un punct fix, pământul ar fi fost răsturnat de mult! Daca aceşti doi învăţaţi ar fi cunoscut adevăratul conţinut al noţiunii de solstitium,amândoi şi-ar fi revizuit opiniile,ambele fiind la fel de greşite....
2.Atat Ptolomeu cât si Copernic, necunoscând comentariile divinului Proclus asupra “Elementelor”lui Euclid,vor să foloseasca relaţiile dintre “elemente”pentru infăţişarea relaţiilor dintre soare,pamant,stele,drept care se impune ca soarele si pământul să devină ,daca nu elemente, cel putin,asemenea acestora. Iată de ce, atât soarele cât si pământul ,devin sferice şi, mai ales, materiale,contrar adevărului. Dacă avem în vedere “Definiţiile”cu care se deschid “Elementele”lui Euclid,atunci nu este permisă nici o apropiere între acestea si lumea în care evoluăm noi,ca atare nici extinderea relaţiilor dintre”elemente”,în lumi ce n-au nimic comun cu natura acestora! Pentru a afirma că soarele,ori pământul se învârt pe un cerc in jurul pământului ,respectiv soarelui,asemeni unor elemente euclidiene,cei doi au falsificat adevărul ,atât privind natura cât şi forma soarelui şi a pământului.Pământul nu este sferic şi,mai ales,nu se comportă ca o sferă,iar soarele nu are nimic comun cu materia,forma în care evoluează pe bolta cerească neregăsindu-se nicăieri în altă parte.
De ce atât Ptolomeu cât si Copernic au eludat adevărul? Simplu:pentru a putea să vorbească de mişcări circulare,mişcări posibile de închipuit,numai, ca aparţinând unor corpuri..sferice . Amuzant este faptul că atât Ptolomeu cât si Copernic argumentează sfericitatea pământului folosindu-se de una şi aceeaşi istorioară,şi anume cea cu barca dispărând la orizont ,de o anume manieră…Asupra adevarului privitor la natura si forma soarelui precum şi la adevărata formă a pământului vom reveni la momentul potrivit.
În privinţa “revoluţiei coperniciene”dăm cuvântul unui istoric al stiintei( H.Butterfield ) citat de Arthur Koestler:”faptul că pământul se mişcă este o chestiune incidentală in sistemul lui Copernic,care,considerat geometric,este exact vechiul model Ptolemaic al cerurilor,cu una sau doua roţi schimbate si una sau doua roţi scoase.”Comparati afirmatia de mai sus cu vorbirea lui Galilei despre “cele doua sisteme”şi conchideţi corespunzător.
Pentru a ne dumiri dacă ,în cazul lui Copernic,putem vorbi de o “revoluţie”cum ne propune Kant sau de o “revelaţie”cum ne propune Martin Rees,ori”descoperire”,cum zice Cassirer, se impune sa parcurgem impreuna “ Dedicaţia” pe care Copernic a facut-o Papei Paul al III-lea,dedicaţie cu care îşi prefaţeaza,oarecum,faimoasa sa lucrare,pe care n-o citeşte nimeni,în treacăt fie zis…Şi iată cum îşi motivează Copernic demersul:”În acest scop ne-am străduit să recitim toate cărţile filozofilor,în care am putea găsi dacă n-au mai fost si alţii care să susţină c-ar exista şi alte mişcări ale corpurilor cereşti decât cele acceptate de cei ce predă matematice în şcoli.Şi astfel am aflat mai întâi în Cicero că Hiketas credea că pământul se mişcă. Am gasit apoi în Plutarh că şi alţii ar fi fost de aceeaşi părere”.Şi,citând din Plutarh:”Dar alţii susţin că pământul se mişcă;astfel Philolaus Pitagoreicul susţinea că acesta se mişcă în jurul Focului pe un cerc oblic ca şi soarele si luna.Herakleides din Pont şi Ekphantus Pitagoreicul presupun de asemenea ca pământul se mişcă”etc..Dupa care Copernic continuă:”Si astfel folosind acest prilej am inceput si eu, asemeni, să gândesc de mişcarea pământului”…Acest “asemeni”nu ne îngaduie să admitem sub nici o formă c-am avea de-a face cu o gândire “revoluţionară”,şi de asemenea ne interzice să vorbim de “revelaţie” ori “descoperire”…Astronomul Copernic, preocupat să găsească o explicaţie mai satisfăcătoare acelor “aberaţii”ale planetelor,a considerat că ipoteza unui pământ care se mişcă ar putea oferi un răspuns mai aproape de adevăr.Pentru a nu-şi şoca contemporaneitatea ,Copernic apelează la prestigiul gândirii antice,ajungând pe firul rădăcinilor până la…presocratici.Mişcarea pământului fusese afirmată la modul său , uşor mucalit, si de Socrate:”E mai uşor să roteşti friptura decât cuptorul!”.Socrate,cel ridiculizat de Aristofan,ne permite să afirmăm că ştia mult mai multe decât putem întrevedea din scrierile lui Platon şi că era conştient de uluitoarele dificultăţi ce le intampină intelectul aplecat asupra acestor chestiuni.Venind ,oarecum ,în întampinarea preocupărilor lui Copernic ,ţinem să precizăm, stiinta amintita de noi ne sustine, că omul a ştiut dintotdeauna adevărata mişcare a pământului.Revenind asupra celor de mai sus, se impune să concluzionăm că aserţiunile lui Copernic nu pot fi considerate sub nici o formă ca “revoluţionare”si nici de o presupusă “revelaţie”ori “descoperire”nu poate fi vorba nicicum,cel ce ne obligă sa gândim astfel fiind însuşi ...Copernic!! .Aşadar ,“cele două sisteme”se dovedesc, la o analiză mai atentă .a fi..unul.si mai ales,avand in vedere falsitatea acestuia…niciunul!!!Ca să ajungem la modul de a gândi al Sanctităţii Sale,vă propunem o succintă incursiune în istorie.
.Cercul propus de Copernic se pare că a întampinat rezistenţă încă de la început. Cercul are 360 de grade pe când Anul are 365 de zile...Anul ,ciclic prin natura lui,poate fi ilustrat prin orice curbă închisă ,altfel spus ,pamantul, admiţând că se mişcă, trebuie să o facă de aşa natură încât să îsi incheie ciclul în 365 de zile. Şirul ganditorilor, începand cu Copernic şi sfârşind cu Sanctitatea Sa,este format din persoane străine de adevăratul sens al noţiunii de Solstitium,adica din persoane in totală necunoaştere de adevarul circumscris acestei chestiuni,mai concis spus, din persoane ignorante,care îşi dau cu presupusul. Johan Kepler va turti uşor cercul ,preschimbându-l într-o elipsă de 365 de grade/zile şi va elabora faimoasele sale legi care,geometric,sunt fără cusur,dar care n-au nimic a face cu realitatea.!!!Afirmaţiile lui Kepler,conform cărora spiritul geometric ar fi precedat creaţia,ergo : şi pe Creeatorul Universului ,frizează demenţialul!! Dar ce extraordinară potrivire cu Marele Arhitect al Universului! Şi acesta lucrează cu echerul,compasul si raportorul,geometru din cap până în tălpi! ”Geometrizarea cerului”-expresia apartine unei scriitoarei Simone Veil,citată de Patapievici - devenind o simpla reflectare a travaliului desfăşurat de M.A.U-ul Francmasoneriei,care, astfel, se substituie, discret, Dumnezeului-Tată al Religiilor…..
Teoria lui Copernic devine vârful de lance cu care Francmasoneria va izbi pe distanţa a câteva sute de ani în temelia Bisericii Catolice. S-ar părea că închinarea Bisericii Catolice în fata Francmasoneriei, prin chiar şeful acestei biserici,poate fi socotit un triumf al Francmasoneriei de o stralucire absolut nesperată .Numai că nu este de ajuns sa fii Papă pentru a te intâlni cu Adevărul Absolut! Gâlceava dintre Inchiziţie si Galileo a fost transformată, printr-o veritabilă scamatorie, într-o presupusă contrazicere între ştiinţă si credinţă,când ,de fapt ,se infruntau două opinii,ambele absolut greşite,ambele fără să fie nici cum în atingere cu Adevărul Absolut,în chestiune!!.
Dar, continuându-ne periplul istoric,să notăm că Laplace propune “interogarea naturii”si analizarea răspunsurilor acesteia printr-o”suită de inducţii bine conduse”dar nu uita sa adauge :”cauzele prime si natura intimă a fiinţelor vor fi “eternellement”neconuscute. .Laplace nici nu bănuie adevărul în discuţie,drept care,privitor la solstiţii,se limitează a nota că “le soleil…parait stationnaire”şi că la vară avem un “maximum”si la iarnă un”minimum”,referindu-se,desigur,la lungimea zilei. Ca si la Kant,convingerea că nu putem cunoaşte “cauzele prime”se insoţeşte cu acceptarea unei “transcenderi,”a unei simple închipuiri asupra adevărului…Bănuim că Laplace,adept atât al lui Copernic cât si a lui Kepler ,dată fiind fixitatea soarelui,nu putea explica în ce sens trebuie înţeleasă afirmaţia cum că “soarele este staţionar”la solstiţiul de vară,explicaţie pe care copernicienii încă nu au elaborat-o!
Explicând modul deductiv în care Kepler ne propune elipsele sale,Einstein se joacă cu un creion pe o hârtie format A-4,si ne propune un raţionament absolut infantil. După ce afirmă că admiţându-se că “orbita pământului… era o orbită închisă în sine - fapt ce nu era evident a priori”se făcea “deja un pas înainte”,Einstein se întreabă , la modul retoric:”Dar cum să se determine forma reală a orbitei Pamantului?”Şi iată şi răspunsul :”Să ne imaginăm prezenţa într-un loc al planului orbitei (s.n.)a unei lanterne puternice M”….Ne oprim aici , şi ne intrebam cum să aşezi lanterna in “planul orbitei”când tu nu ştii “forma reală a orbitei Pământului”,despre a cărei “determinare” te întrebasei anterior? De vreme ce nu ştii “forma reală a orbitei Pământului”,evident,nu ştii nici care este “planul orbitei”…Povestea cu lanterna se constituie ca o extraordinară motivatie a modului de lucru al raţiunii modelate de senzorial!! Einstein vorbeşte de o lanternă care sa fie capabilă să bată preţ de câteva sute de milioane de kilometri!!!…Ce dimensiuni trebuie sa aibă o asemenea lanternă ? Desenate pe hârtie cele de mai sus par ...raţionale!Din păcate .atât planul orbitei cât si orbita propusă de Kepler este falsă , in totală neatingere cu adevărul în chestiune.Einstein însă ,rostindu-se despre mister,refuza constant revelaţia,crezând că misterul poate fi dezlegat de om ,fără ajutor de Sus. In acest sens,Sanctitatea Sa a venit în atingere cu modul de a gândi al lui Einstein,admiţând că ar exista si adevăruri care pot fi cunoscute şi altfel decât in chip revelat. Din păcate ,Sanctitatea Sa nu şi-a ilustrat afirmaţia cu un exemplu,lăsând să se subînţeleagă cum că obiectul gâlcevei amintite ar putea fi un adevăr astfel cunoscut,ceea ce constituie o greşeală catastrofală!! Să menţionăm că Sanctitatea Sa nu a rostit decât o propoziţiune aluzivă asupra conţinutului gâlcevei ,propoziţiune care nici măcar nu punea problema în discuţie ,şi nicicum să odiscute!!.Asupra pozitiei Vaticanului promitem sa revenim ulterior.
În fata Zidirii Dumnezeesti,pe care, cel puţin noi, am găsit-o gata construită , ratiunea omenească se poate situa pe două pozitii. Prima : recunoscând completa sa incapacitate de a înţelege cele cereşti, să încerce îndumnezeirea ei, dilatarea capacităţii ei de înţelegere, pentru a putea adăposti adevărul revelat. Cealalta poziţie,poziţie pe care se situează intreaga gândire aflată în conflictul amintit de la Ptolomeu,Copernic,Galilei etc. până la Papa Ioan-Paul al II-lea,presupune ajustarea zidirii dumnezeeşti la dimensiunile minţii modelate de senzorial. In multe, din cele publicate anterior, am afirmat că:”încă nu s-a născut pe pământ om care, fara Ajutor de Sus,să ştie cum se lumineaza pământul de ziuă şi cum se înveleşte cu stele.”Acest adevăr se impune să îl reamintim ,mai ales, cu această ocazie. Numai că ,atunci când pământul devine un ce raţional,adică o sferă,iar soarele devine o stea,orice jongleur le poate mişca ,dupa cum vrea mintea lui,cele aflate în discuţie putând face obiectul raţiunii omenesti!!! Mai mult,ele se simt bine în mintea unui …tinichigiu!!
Nici Ptolomeu ,nici Copernic nu s-au referit nicicum la Solstitium,deoarece,credem noi, este imposibil să le găseşti un loc celor două puncte ,în sistemele propuse de ei .Galileo nu s-a pronunţat,de asemenea,deloc asupra noţiunii amintite. De ce? În reprezentarea ,pe care o adăposteau minţile lor, nu puteau fi amplasate punctele cu pricina,iar ştiinţa aferentă acestor noţiuni(solstiţiu , echinox etc.) le era complet străină .Nici Kepler,dupa cunoştinţele noastre, nu le-a amplasat nicăieri pe elipsa sa. Laplace se multumeste să constate că la solstiţiu “soarele…pare staţionar”vara fiind ziua cea mai lungă,iar iarna cea mai scurtă,si cam atât. Privitor la evoluţia teoriei lui Copernic,credem că spusele marelui dascăl al clasei muncitoare F.Engels sunt deosebit de grăitoare:”Ceea ce a fost pentru religie arderea bulei papale de catre Luther,a fost pentru ştiinţele naturii marea operă a lui Copernic,prin care acesta a aruncat mânuşa superstiţiilor bisericeşti-deşi cu timiditate şi dupa ezitări de 36 de ani şi,ca să zicem aşa,pe patul de moarte.Din acel moment studiul naturii s-a emancipat in esenţă de religie,deşi lămurirea definitivă a tuturor amănuntelor s-a tărăgănat până în ziua de azi şi în multe minţi e încă departe de a se fi terminat.Dar din acea clipa dezvoltarea ştiinţei a pornit si ea cu paşi gigantici.”(F.Engels:”Dialectica naturii”ESPLP 1954/pag.194-195) Cele de mai sus le găsiţi tipărite cu litere de foc,sub cămaşă ,direct pe pielea tinichigiilor,bolşevici inocenţi…Mi-e silă să-i mai numesc.....
Dacă cele de mai sus au fost rostite in secolul al XIX-lea,se cuvine să precizăm că exprimarea lui Engels ,potrivit căreia”lămurirea definitivă a tuturor amănuntelor s-a tărăgănat până in ziua de azi şi în multe minţi e încă departe de a se fi terminat.,”este la fel de valabilă şi în veacul XXI…
Pentru a putea înţelege cum se cuvine afirmaţia lui Cassirer conform careia “Noua cosmologie,sistemul heliocentric instituit de către Copernic,este singura bază solidă si ştiinţifică pentru o nouă antropologie.”să examinăm datele problemei,adică ce si cum putem studia “ştiinţific “privitor la forma si natura soarelui si a pământului. Cel puţin,în ultimele câteva mii de ani,spectacolul, ce se oferă spre meditaţie minţii omeneşti, este unul si acelaşi : soarele răsare,se suie pe bolta cerească,apoi coboară şi apune Atât şi nimic mai mult! Acesta este fenomenul ce se desfăşoară in faţa simţurilor şi implicit,în faţa minţii . Acesta este subiectul contemplaţiei omeneşti !! .Atât Ptolomeu cât si Copernic,precum si toată suflarea omenească de la Opincă până la Vlădică,au beneficiat ,dealungul vremii, de unul si acelaşi spectacol..Daca textele religioase propun sfinte simboluri, în încercarea lor de a fixa si transmite cunoştinţe despre lume,Copernic a apelat la “Elementele”lui Euclid,desi divinul Proclus atrăsese atenţia asupra faptului că aceste elemente nu pot fi utilizate nici în reprezentarea celor de Sus şi nici în reprezentarea celor contingentale ,de jos. De ce? Răspunsul ni-l dau definiţiile lui Euclid :”Punct este ceea ce nu are nici o parte.””Linia este o lungime fără lăţime”etc.Asemenea “elemente”nu pot fi nici măcar imaginate de mintea omenească şi,nicidecum recunoscute ca existente in lumea, asa cum o percepem noi oamenii. Rostul “Elementelor”lui Euclid era să ajute mintea să se desprindă de cele materiale,intelectul antrenându-se astfel în reprezentarea lumilor imateriale. Lumea elementelor lui Euclid se constituie într-um poligon de antrenament al minţii şi nimic mai mult!!
Să începem cu pământul,cu acel pământ de sub picioarele noastre.....
Am propus o disociere:minte îndumnezeită şi minte modelată de senzorial. Să vedem care este forma pământului în ambele ipostaze ale minţii omeneşti. Mintii modelate de senzorial pământul i se infăţişează ca o tipsie pe ale cărei margini se sprijină Bolta Cereasca. Această formă a Pământului - tipsie plată - este,absolut inconştient,prezentă în mintea modelată de senzorial. Tocmai cei care nu şi-au propus niciodată să se întrebe asupra celor percepute, şi în mintea cărora pământul este ,subînţeles ,ca fiind asemeni unei tipsii plate,tocmai aceştia susţin că pământul este o... sferă ! Aceştia nu admit că lucrurile ar putea fi si altfel decât se înfaţişează acestea simţurilor,adică altfel decât le poate concepe mintea modelată de simţuri. Ei îşi pot reprezenta foarte uşor o sferă ,dar sunt incapabili să îşi dilate puterea de înţelegere până la limitele reclamate de adevărul absolut implicat de adevarata formă a pământului. Sanctitatea Sa a afirmat că marea provocare a veacului XXI este pentru ştiinţele experimentale,în sensul că le revine acestora sarcina de a elucida misterul ce înconjoară fiinţa umană..În sensul celor de mai sus vă propunem să construim,virtual,in pură intelecţie ,o autostradă de la Vladivostok la Lisabona.O vom construi din bucăţi pătrate ( 1mx1m) de polistiren - expandat,prevazute, la mijloc,cu o sticlă de nivel (boloboc) ,pentru a fi siguri de perfecta lor orizontalitate,atunci când le vom amplasa pe autostrada amintită. .Acolo unde terenul prezintă asperităţi, intervin eu şi le netezesc. În acelaşi mod ,vom construi şi o altă autostradă ,din Alaska până în Ţara de Foc,traversând cele două Americi.. Apoi vom străbate Africa ,de la Cairo la Cape Town ,şi tot aşa ,vom împânzi pământul , acoperindu-l, in totalitate ,cu plăci pătrate de polistiren – expandat , având grijă ca sticla de nivel din mijlocul plăcii ,să fie perfect orizontală ,până când obţinem completa acoperire a uscatului cu plăci perfect orizontale,ceea ce ne permite să afirmăm,deocamdată,că uscatul este perfect plat : ştiinţific verificabil metru cu metru!!! Vom proceda la fel şi cu Oceanele şi cu Mările . Cum totul se petrece în pură intelecţie,virtual,presupunem că apele oceanelor sunt calme, astfel că plăcile de polistiren- expandat plutesc într-o orizontalitate... perfectă. Vă propunem sa degustaţi extraordinarul spectacol al Oceanelor perfect plate care se adaugă unui uscat al Continentelor la fel de plat!!! Concluzia,singura concluzie ce se impune,in urma experimentului efectuat ,este că toate continentele precum si toate apele lumii sunt perfect plate, metru cu metru . Ergo : locuim un pământ absolut plat! Atenţie : cei care sunt convinşi că pământul este sferic şi care nu pot realiza spectacolul propus,sunt rugaţi să pornească, la pas ,şi să verifice , metru cu metru , ,adevarul celor afirmate mai sus ! A afirma că pământul este plat în faţa minţii omeneşti este un adevar absolut si care nu poate fi negat sub nici o formă! Dar,nu este singurul adevar , in ce priveste forma pamantului!Este momentul să ne suim într-un turboreactor,dupa ce ne-am notat câteva repere stelare,aflate deasupra capului., şi să zburăm cu acesta la 10.000 de metri înaltime in directia Est. Spectacolul ce ni se înfaţişează, sub noi, este cel al plăcilor de polistiren- expandat perfect orizontale,altfel spus , percepem că zburăm deasupra unei lumi perfect orizontale . Numai că,după câteva ore de zbor ,meţinând direcţia de zbor neschimbată-EST-,constatăm că avem, din nou ,deasupra capului ,reperele stelare, de sub care am plecat ,ceea ce ne obligă să conchidem că ne-am întors de unde am pornit,ergo : am zburat deasupra unui corp… perfect rotund!! Aşadar,spectacolul pe care il propune pământul minţii noastre este ,deopotrivă de adevărat ,ca fiind de formă plată şi, simultan ,de formă rotundă.!!! Mai clar spus : pământul este şi rotund şi plat ,simultan,ambele ipostaze fiind la fel de adevarate! Să subliniem că „ rotund „nu vrea să însemne ,sub nici o forma,”sferic”!! Rotunjimea pământului este inaccesibilă minţii omeneşti . Scarabeul simbolizează tocmai mintea care a reuşit să se dilate până la a îmbrăţişa pământul la adevăratele lui dimensiuni. Aşadar pământul este, deopotrivă de adevă rat ,şi plat şi rotund!!! Credem că celebra expresie coincidentia oppositorum ,îşi găseşte, în cazul formei Pamantului, cea mai aleasă ilustrare! Româneşte spus : ceea ce nu se poate la om, se poate la Dumnezeu!Cum arată o asemenea formă? Nu putem şti ! Celor care ne opun forma vazută de pe lună, le propunem sa revadă “Optica si Catroptica”lui Theon/Euclid,unde se gaseşte aşa numita „ problemă a cuadraturii cercului”,in mod greşit considerată problemă de geometrie. Conform Propoziţiei a IX-a a lucrării susamintite :“Mărimile rectangulare văzute de la distanţă par rotunjite.” Altfel spus,indiferent de forma pe care ar avea-o pământul,datorită distanţei ,el s-ar vedea tot rotund! Dacă ţinem cont de cele mai sus amintite,concludem că adevarata formă a Pământului este cu totul alta decât cea pe care mintea modelată de senzorial o poate concepe. În manualele de astronomie,de anul trecut,se afirmă, mai întâi ,că pământul ar fi sferic,pentru ca mai apoi,după câteva pagini,să se afirme că ,potrivit ultimelor măsurători, nu este sferic, ci este un…geoid! Această penibilă găselniţă le permite autorilor să evite recunoaşterea incapacităţii minţii omeneşti de a reflecta adevărul absolut,propunandu-ni-se un surogat de ştiinţă. .Ce-i acela „geoid „si, mai ales,cum se comportă ,nu-i preocupă pe autorii manualului…
Conchidem că nu cunoaştem adevărata formă a Pământului, de unde si decizia noastră de a nu admite că s-ar învârti pe un cerc ori pe o elipsa etc. Să vă reamintim că noi ştim adevarata formă a orbitei pământului,adica adevarata formă anului
Dacă linia de gânditori Copernic – Einstein concep mişcarea pământului într-un spaţiu vid,amorf etc.pentru noi COSMOSUL ESTE VIU locuit ,deopotriva ,de Dumnezeu-Tatal si de Duhul-Sfant,care conditionează ,de o anumită manieră ,mişcarea pământului,desigur,ţinând cont si de forma lui .Să ne ţinem promisiunea şi să analizăm argumentele propuse de Ptolomeu si Copernic privitoare la „sfericitatea” pământului,şi anume , povestea cu catargele corăbiei ce dispar ,la orizont,îngropându-se în mare,treptat,treptat,ultimul , fâlfâind deasupra valurilor ,steagul alb din vârful catargului mare…Astronomul Herschel a avut (ne)inspirata idee să reia povestea,in veacul al XIX-lea, şi să deseneze o portiune de cerc, pe care plutesc cinci corăbii. Un obervator le priveşte de pe mal, un altul de pe un soi de postament.Observatorul de pe mal vede prima corabie apărând la orizont. Observatorul de pe postament le vede pe urmatoarele,in diferite ipostaze.. Ţinând cont de lungimea razei pământului şi calculând scara la care este făcut desenul, gasim că omul are o inaltime de 885 de km, postamentul măsoară 1593 de km. ; bărcuţele sunt lungi de 442 km..Observatorul de pe mal vede barca aflată la.... 2920 de km., iar cel de pe postament vede la...
6195 km. În cazul în care, considerând că o barcă ar avea o lungime de 50 de metri,atunci, la scara desenului,raza pământului are cca. 700 de…metri!! Cele de mai sus le dorim o ilustrare a afirmatiei noastre conform căreia,mintea modelata de senzorial nu poate adăposti adevarul absolut al zidirii dumnezeesti,este incapabilă de fidela reprezentare a acestuia,de REFLECTAREA lui..O reprezentare grafică similară se găsea ,cu mulţi ani în urmă,în manualul de geografie fizică. Acolo , un marinar aflat în vârful catargului, viza cu privirea un far aflat pe ţărm la cca.3500 de km.Catargul corăbiei masura vreo 1500 de km.si nava avea cam aceeaşi lungime!! In realitate,corabia cu catarge,propusa de Ptolomeu si Copernic ,departandu-se de tarm ,se vede din ce in ce mai mică ,apoi,se vede ca un punct negru ,punct ce se sterge pe linia orizonzului… Va rugam,in aceeaşi ordine, să examinaţi,mai ales ,în manualele de astronomie bolşevice,reprezentările grafice privitoare la eclipse ,si veţi fi uluiţi de modul absolut aberant în care sunt realizate .Conchidem că mintea omeneasca nu poate concepe cele ale zidirii dumnezeesti,acestea refuzând să îmbrace o haină raţională,evident,ele situandu-se undeva deasupra raţiunii omeneşti,dincolo de aceasta.. Menţionăm că orice valori veti propune pentru corăbii,observatori etc.curbura pământului nu poate fi nicicum dovedită .. Dacă povestea lui Copernic cu catargul,cu steagul etc. ar fi adevarată , atunci am locui pe un pământ de câteva mii de ori mai mic decat cel pe care ne aflăm acum!!!
Dar acest mod de a gândi asupra lumii are un cu mult mai mare defect,şi anume,neglijarea faptului că pământul este un ce însufleţit, este viu,ca atare întreg misterul, in care se învăluie viaţa pe pământ ,cuprinde deopotrivă si pământul,implicit ,forma acestuia. Să vă reamintim că fiinţa noastră trăieşte într-o simbioză totală cu pământul şi să conchidem că forma pământului înglobează şi misterul fiinţei noastre.
Globul de carton,asa numitul glob pământesc,se învârte pe ecranele a mii de canale de televiziune, a invadat scolile si casele noastre,mânjind cu minciuna lui minţile crude ale copiilor. De ce Francmasoneria ,pe distanţa a câteva sute de ani,a răspândit ,cu un zel demn de o cauză mai bună ,aceste minciuni? Răspunsul este simplu:un pământ sferic MATERIAL, învârtindu-se în jurul unui soare sferic MATERIAl,elimină din aceasta ecuatie orice necunoscută ,Duhul Sfant ne mai gasindu-şi nici un loc.Numai că lucrurile,cum vedem, stau cu totul altfel….Necunoscând adevarata formă a pământului, nu putem afirma nimic nici in privinţa stării acestuia,adică asupra modului în care se mişcă sau stă pe loc....Globul de carton,cel pe care tinichigiul meu l-a mânuit ca pe un cleşte de fălţuit tabla,se impune a se întoarce în sala hărţilor marilor companii maritime,ori în cabina navigatorilor,acolo unde este folositor unor oameni care nu confundă proiecţia uscatului şi apelor pe o sferă ,cu adevarata formă a acestora .Suprafaţa pământului poate fi ,la fel de bine,proiectată pe un cub,un trunchi de piramidă ori doua conuri puse bază în bază,ceea ce nu ne permite să afirmăm că pământul ar fi cubic, ori ca un trunchi de piramidă ori dubluconic etc..etc. Să mai subliniem ,încă o dată,că a vorbi despre pământ,smulgându-l ca pe un fir dintr-o ţesătură ,este un mod absolut inacceptabil de abordare ştiinţifică a acestei chestiuni ,MISTERUL ce învăluie zidirea dumnezeească neputand fi îmbucătăţit,secţionat etc.acesta comportandu-se ca un tot,absolut indivizibil.
În aceeaşi ordine de idei, vorbind despre Bolta Cerească suntem obligaţi să o facem in strictă conexiune cu Soarele. Numai tinichigii aşează soarele în mijlocul mesei, ca pe-un felinar şi rotesc pământul ca pe o tiribombă in jurul acestuia.
Bolta Cerească,bolta ce însoţeşte fiinţa noastră ca o umbră ,oriunde ne-am deplasa pe suprafaţa pământului ne marchează întreaga existenţă. Dicţionarele o descriu ca fiind imaterială,uneori chiar… ireală ,dar,în final ,se conchide cum că ea...se impune .Cum se impune? Ca un ce existent ,care are formă ,culoare,şi dacă ţinem cont de faptul că bănuţul auriu al soarelui lunecă pe suprafaţa ei,şi o oarecare…concreteţe!!! .Bolşevici,cei ce au dărâmat, cu atâta furie!, bolţile bisericilor,în manualele lor de astronomie,afirmă, nici mai mult nici mai puţin ,că”In realitate nu există nici o boltă cerească.” Bolşevicii ştiau că bisericile creştin-ortodoxe păstrează, în centrul construcţiei lor, bolta cerească,bolta misterului, în care este zugrăvit Pantocratorul, Tatăl Ceresc , Părintele Luminilor. Aceasta boltă este declarată ca inexistentă de către bolşevici,mai ales,pentru că de înţelegerea ei ţine şi înţelegerea soarelui de o anume manieră,una şi aceeaşi taină învăluind atât bolta cât şi soarele ,iar înţelegerea accestei taine este cu mult mai dificilă decât ne-am putea închipui…Această boltă care adăposteşte ciclul zi-noapte,ne marchează existenţa pe pământ, de-o manieră absolut definitorie..Retragerea înţelepţilor în peşteri, viza, în principal, ieşirea din ciclul zi-noapte,ciclicitatea aducând dupa sine succesiunea,curgerea cu toate păcatele aferente… Să îl urmărim pe Eminescu ,cât de marcat este de această boltă şi mai ales,cât de profund ignoră acest fapt : ”Când unul trece,altul vine / În astă lume a-l urma / Precum când soarele apune / El şi răsare undeva”.Primele două versuri ne vorbesc de o succesiune,succesiune ce este,mai apoi,atribuită (complet gresit!) şi soarelui.Soarele nu răsare în altă parte, numai după , ce apune aici,soarele este veşnic în toate ipostazele posibile,adică este într-un etern-răsărit,într-o eternă-amiază şi într-un etern apus,şi,la fel de etern ,în toate ipostazele posibile!!!Succesiunea aparţine ordinii pământeşti, în timp ce soarele aparţine ordinii cereşti.Dar, pentru a opera aceasta dichotomie, trebuie să ştii adevărata mişcare a pământului, şi,mai ales,advărata natură a soarelui.Altfel păţeşti ca Eminescu! Dacă un poet de talia lui Eminescu este înşelat ,păcălit de ordinea aparentă a lumii ,ordine în care bolta cerească joacă un rol decisiv,lesne de înţeles că cei dăruiţi cu intelecte comune sunt şi mai uşor de înşelat. Depăşirea ordinii înscrisă pe bolta cerească , ieşirea de sub carapacea acesteia, se înscrie ca o cerinţă ce depăşeşte puterile fireşti ale minţii omeneşti. Când Brâncuşi a zămislit “Ţestoasele” , în “Ţestoasa”a plasticizat toată angoasa fiinţei prizonieră a bolţii cereşti,a senzorialului,pentru ca în “Ţestoasă zburând”,eliberarea spiritului ,de cătuşele materiei,să fie plasticizată prin lunecarea carapacei sub ţestoasă ,fiinţa acesteia ţâşnind deasupra,în triumf! Vă propunem să analizăm împreună situaţia în care se află trei observatori aflaţi pe o distanţă de 90 de kilometri. Fiecare este prizonier al unei bolţi,asemeni unei umbrele cu raza de 15 km.Fiecare are pe bolta sa un soare,altul,diferit de sorii aflaţi în bolţile celorlalţi doi.Dacă soarele ar fi o stea,atunci de ce, cei trei observatori aşezaţi la câte 30 de km distanţă unul de altul,nu văd un singur soare,într-un singur punct al unei singure bolti?? Întrebarea rămâne fără răspuns…Lesne de înţeles că pe masură ce vom mări numărul observatorilor ,corespunzător,se va mări şi numărul bolţilor cereşti aferente acestora. Riguros ştiinţific:fiecare om posedă o boltă ,unică,a lui si numai a lui. In fiecare boltă straluceşte un soare. Închipuiţi-vă că aţi fi ,la ora prânzului,în câteva mari oraşe ale ţării noastre ori ale Europei. Lesne de acceptat că ,deşi unul si acelaşi, în fiecare oraş, v-ar străluci deasupra capului un alt soare,în fiecare oraş un altul decât cel ce îl aveti , momentan ,deasupra capului. Lărgiţi închipuirea şi încercaţi să realizaţi o zi etern –planetară, o zi în care se află câteva miliarde de bolţi,şi fiecare boltă adăpostind,riguros ştiinţific exprimat,soarele ei,de unde uluitoarea,cu adevărat dumnezeeasca strălucire a miliarde de sori. Acest spectacol , pe care ochiul minţii ne permite să-l admirăm,îl ignorăm în mod absolut,suntem complet ignoranţi,nu atât de extraordinara lui măreţie, cât de autentica lui realitate!, prin natura noastră fiind prizonieri ai ordinei senzoriale a lumii. Dacă soarele ar fi o stea, el ar straluci asemeni oricărei stele ,într-un punct al bolţii înstelate,vizibil din toate punctele pământului ,evident,în ipostaze diferite,dar ,sub nici o formă, un soare-stea nu poate străluci ,simultan,în miliarde de bolţi!!! Acest soare ce straluceşte în miliarde de exemplare,în miliarde de bolţi,în chip etern, adică dintotdeauna si pentru totdeauna, văzut la el acasă ,este Pomul de Lumină , Pomul Vieţii, Koh-I-Nor, Tatăl Ceresc, Părintele Luminilor, Coloana lui Brâncuşi ,chemaţi-l cum vă convine,dar recunoasteţi că natura lui este diferită, alta, decât natura celor materiale…Nu ştim ce
este Lumina şi nici nu vom putea şti vreodată .Lumina este asemeni sufletului, de aceeaşi natură cu ea. Ne este dat să conştientizăm adevărata lui natură,veşnicia lui,implicit veşnicia noastră,dar nu putem şti nimc asupra naturii Luminii.
Vorbind de Lumină, se impune să ne rostim asupra Soarelui. Recurgem,având în vedere limpezirea punctului nostru de vedere,la Hegel.. Vorbind despre Anaxagora,Hegel notează :”Soarele este considerat (de Anaxagora n.n.)ca un lucru material, cum îl considerăm şi noi astăzi (subl.n.),el nu mai este un zeu viu;…” Considerarea Soarelui ca un ce material ,după cum rezultă din cele de mai sus,a însoţit omenirea dintotdeauna,am zice în strictă paralelitate cu cealaltă opinie după care Soarele ar fi un “zeu viu “. Am dorit să evidenţiem cele de mai sus, pentru că tinichigii ,erijându-se în “evoluaţi”,oameni de ştiinţă etc.,consideră că, agăţarea în tinda lumii a unui felinar material ,se constituie ca nu ştiu ce mare cucerire a ştiinţei moderne !! .Chiar dacă nu o dau pe goarnă, ca sovieticii,bolta cerească,bolta însorită a lumii, se bucură de aceeaşi desconsiderare şi din partea oamenilor de ştiinţă francmasoni, ai veacului ce-l petrecem , dificultăţile ce le ridică înţelegerea acesteia fiind,şi pentru dânşii , la fel de insurmontabile!! Peştera de la Kapilavastu este soră dreaptă cu peştera din Nemeea , cu ce de la Bethleem ,precum şi cu peştera Polovragi de la noi,toate regăsindu-se în peştera lui Platon,cea care se constituie ca cea mai aleasă pagină de poezie din istoria lumii!!! Peştera lui Platon se impune celor a căror minte,străbătând marea cursă a Aletheei ,se află spre finalul acesteia. Ca şi în Sfanta Icoană a Naşterii Domnului,şi în peştera lui Platon ,Soarele se află în interiorul peşterii. Binecuvantata Lumină se află afară. Dacă peştera plasticizează Lumea senzorială ,atunci dincolo de ea,afară, se află Împărăţia,unde „drepţii ca luminătorii strălucesc” şi unde nu se află nici un soare,Lumina revărsându-se, direct , din Pomul Luminii,din Pomul Vieţii….Natura acestui Pom al Luminii ne este necunoscută şi,sub nici o formă nu este de natură materială !. Soarele ,ca şi bolta cerească, aparţin ordinii cereşti,de unde şi extraordinarele dificultăţi ce le întâmpină mintea omenească în înţelegerea lor .Atunci când Ptolomeu ori Copernic au propus un soare material nu aduceau nimic nou,acest mod de a gândi,după cum ne informează Hegel, fiind vechi,antic şi.... de demult!!! Astfel că , pretenţiile tinichigiilor de a se drapa în mod modern de gândire,atunci când ne propun un soare-felinar-material, sunt uşor ridicole şi desuete…..
Mişcarea pământului,chipul tainic în care se împlineşte aceasta ,iată ceea ce se constituie ca miezul de foc al gâlcevii amintite. Când vom prezenta adevărata etimologie a noţiunii de Solstitium,atunci vom avea posibilitatea să afrimăm că Omul a ştiut dintotdeauna ,nu numai că pământul se mişcă,dar,mai ales,a ştiut şi adevărata orbită a mişcării pământului.Faptul ca în BIBLIE Dumnezeu îi cere lui Moise să sărbătorească un eveniment într-o anumită lună a anului (Aviv),ne permite să afirmăm că cei vechi ştiau ce este Anul,implicit forma acestuia şi toate cele ale Tainei cu care se insoţeşte noţiunea de An!
Dar se cuvine să prezentăm şi Adevărul Absolut,pentru noi Adevăr Revelat,în ce priveşte noţiunile de Solstiţiu,echinox, Zenit şi Nadir,noţiuni moştenite din moşi- strămoşi,dar al căror sens adevărat a fost definitiv pierdut undeva în secolul XVI...
De ce in secolul XVI?? Pentru că în Dicţionarul Latin ,apărut la Paris în 1531, noţ iunea de Solstiţiu se defineşte ,catastrofal,plecând de la cuvântul sol /soli = soare şi stare = a sta,de unde Solstitium = soarele stă,ceea ce este fals si contrar adevăratei etimologii!! Mai întâi că soarele nu se opreşte niciodată pe bolta cerească! Aşteptaţi până se înserează şi veţi constata că soarele apune şi în ziua de solstiţiu , ca în oricare altă zi. Dar la iarnă,când soarele se mişcă cu o viteză fantastică pe bolta cerească ,nu putem sub nici o formă vorbi de oprirea soarelui,numai că, şi atunci ,este tot solstiţiu,dar de iarnă! Este vorba de o etimologie greşită cauzată de ignoranţa celor implicaţi , privitoare la mişcarea pământului în Cer. Trebuie plecat de la solum = pământ şi stare = a sta,de unde Solstitium = pământul se opreşte !! In strictă conformitate cu adevărul fenomenului , pământul se opreşte ,atât la vară cât şi la iarnă!! Vom avea două opriri ale pământului,implicit două solstitii,unul la vara şi altul la iarnă. Cel de la vară, având în vedere poziţia pământului faţă cu Pomul de Lumină, ne dăruie ziua cea mai lungă,iar la iarnă,invers ne dăruie ziua cea mai scurtă. La solstiţiul de vară Soarele se află la Zenit,adică pe drumul cel mai scurt (zenit / semt=scurt ,în arabă) faţă de pământ,care se află la nadir(Nathir ,în arabă,punct opus). După cum vedeţi nu avem decât un singur punct Zenit şi tot un singur punct Nadir. La fel si echinoxurile care sunt amplasate pe fălcile Boului. Care BOU? Simbolul Boului,cel ce defineşte orbita pământului şi care are Solstiţiul de vară între coarne şi Solstitiu de iarnă în barbă. Complexa mişcare a pământului urmează conturul Capului de Bou. Este vorba de Boul din aşa numita stemă a Moldovei,de Buhaiul din Pluguşor. Este vorba de Boul Apis precum si de conturul pietrelor de la Stoenhenge ori Sarmisegetuza sau Machu-Pichu. Este vorba de cel mai vechi simbol din istoria omenirii, prezent in toate religiile,la toate popoarele,in toate civilizatiile,cu unul si mereu acelaşi sens,sens pe care mintea omenească singură nu îl poate afla sub nici o formă.!!!.
Unde este Soarele.??? El străluceşte în Pomul de Lumină ,din Centrul Lumii,în faţa căruia pământul îşi execută dansul mai sus plasticizat prin simbolul amintit..
Nici vorbă de soare-stea ori de presupuse cercuri pe care s-ar învârti pământul!
Noi v-am dăruit Adevărul Absolut aşa cum acesta ne-a fost Revelat nouă!!
Incercaţi să vi-l apropiaţi,depuneţi cuvenitele eforturi,şi nu ezitaţi nicio clipă în a spune :ADIO COPERNIC!!!!



COSTACHE ARITON



P.S.

Atrag atenţia celor ce vor studia cele de mai sus,asupra extraordinarei noutăţi
a celor avansate,noutate datorată caracterului dumnezeesc al revelaţiilor ce stau la baza acestor rânduri.Cer multă seriozitate din partea celor ce se vor încumeta să îl citească.
Publicarea lui se impune pentru simplul motiv că în massa cititorilor s-ar putea afla şi cei ce s-ar putea număra printre cei ce şi-ar putea apropia acest mod de a gândi

C.A.

Monday, March 23, 2009

...gramatica lui deosebit de originala...

Citatul de mai sus se referă la poetul Ion Barbu şi depăşeşte, după noi, toate aşteptările în ce priveşte aprecierea originalităţii poeziei barbiene. Daca formula ar fi înflorit pe buzele te miri cărui ageamiu, ne-arn fi grăbit să o dăm uitării. Dar cum perla girată de 9 (nouă) meşteri în ale limbii şi literaturii române se lăfăie în paginile manualului de limba şi literatura română pentru clasa a Xl-a, ne grăbim să o supunem oprobiului public. Ca să înţelegem cum arată o "gramatică neobişnuit de originală", se impune ca autorii să ne dumirească mai întâi cum poate fi cineva original în ale gramaticii şi abia apoi să depistăm, "neobişnuitul" barbian în chestie. Din câte cunoaştem noi, orice abatere de la sfintele reguli gramaticale îi aduce performerului etichetarea de agramat şi nu de original...
Pornind de la analizarea crezului poetic barbian, incorect numit joc secund, autorii, cu motivaţii nerostite, se simt obligaţi să avertizeze înainte de reproducerea celor două strofe că, deşi acestea "impresionează printr-o sonoritate, impecabilă", "nu-şi dezvăluie sensul de la prima lectură", de unde, se impune o primă concluzie, şi anume că ar fi vorba de o sonoritate impecabilă dar lipsită de sens... În locul firescului comentariu aşteptat, după citarea strofelor împricinate, autorii (bănuim: uşor clătinaţi de lectura celor două strofe), simt nevoia unui "punct de sprijin" şi-l găsesc într-o "mărturisire a poetului însuşi", mărturisire pe care reproducând-o, ne-o propun şi nouă. Amânând, încă o dată, comentarea mesajului estetic barbian, autorii avansează un comentariu asupra mărturisirii citate şi ne obligă să conchidem că nici sensul acesteia nu se dezvăluie la prima lectură şi că, din păcate, o altă lectură nu a mai avut loc. Suntem obligaţi să afirmăm cele de mai sus având în vedere că înţelegerea mărturisirii s-a produs absolut de-a-ndoaselea!
Imaginea lumii aşa cum ne-o dăruie senzorialul este aidoma celei pe care ne-o dăruie oglinda, de unde şi blamul, acordat de mit, celui ce îndrăgeşte o asemenea imagine.Situându-se exact la polul opus, Ion Barbu ne propune "lumea purificatăpână a nu mai oglindi decât figura spiritului nostru"
După o asemenea precizare evident că, prin "Act clar de narcisism" înţelegem nu îndrăgirea chipului, aşa cum ni l-ar dărui oglinda de ape a fântânei, ci îndrăgirea unei viziuni pur spirituale asupra lumii,ipostază în care blamul mitic nu se mai impune; actul de narcisism cstc, astfel, benefic, dătător de viaţă.. Conştient că ne propune adevărul absolut, poetul se grăbeşte să-şi bernolczc afirmaţia aplicându-i un retuş: "Desigur, ca tot absolutul: o pură direcţie, un semn al mintii".
Lecturând cruciş cele de mai sus, autorii manualului ne cer "să reţinem
. de aici trei clemcntc". Conform primului element, reţinem că: "poezia e lumea purificată în oglindă (deci reflectare a figurii spiritului nostru)". Cum poate o prăpădită de oglindă să purifice lumea şi, mai ales, unde a vorbit poetul de oglindă??? 0 lume a cărei imagine este conformă cu figura spiritului nostru, o lume în care se oglindeşte numai spiritul nostru, ne impune să ocolim imaginea lumii aşa cum ne este dată prin oglindă.
Rod al aceleiaşi citiri pe dos, autorii nu sesizează în ce constă noutatea acelui "act clar de narcisism", dr ept carc al doilea element completează spusele poetului, actul clar de narcisism fiind şi unul de"autoiubire deci de autocunoaştere”Lipsa oricărei disocieri permite ivirea unor grave confuzii între otova autoiubire a anticului Narcis (aducătoare de moarte şi nu de autocunoaştere şi salutara reflectare a lumii, propusă de Narcis-Barbu, îndrăgirea figurii "spiritului nostru", reflectare imposibilă în oglinda de ape a anticei fântâni.
Continuarea lecturii anapoda dă naştere şi celui de al treilea element.Dacă poetul califica absolutul ca "semn al minţii", autorii transferă spusele poetului asupra... poeziei, adăugând: "deci act intelectual, nu sentiment, afectivitate lirică", de unde s-ar înţelege că abia prin Ion Barbu poezia devine un act intelectual si, mai grav. că sentimentul ori afectivitatea lirică, alunei când se preschimbă în poezie, n-ar mai fi acte intelectuale.. Odată astfel spulberat "punctul de sprijin", normai era să urmeze comentariul celor două strofe. Numai că din nou se amână şi ni se propune, ca un soi de continuare a lecturii în cruciş a mărturisirii poetului, şi mai crucişa "interpretare călinesciană a crezului estetic barbian. După acel "iată", cu care este introdusă interpretarea, ai crede că aceasta se referă (ordinea frazei te obligă) tot la mărturisire, numai că în sfârşit, autorii s-au hotărît să comenteze şi
strofele cu pricina. Şi o fac prin G. Călinescu, a cărui interpretare şi-o însuşesc integral. Avem în vedere comentariul sec al autorilor la interpretarea călinesciană: "Textul poetic nu spune altceva”. Este adevărat că textul poietic nu spune altceva, ci cu totul şi cu totul altceva"!!! "Adâncul acestei calme creste" nu este poezia, în general, cum afirmă criticul, ci numai cazul special al acesteia, mai purul joc secund. Dedus nu înseamnă ieşire, ci definire a travaliului poetic înfăptuit, iar mântuit azur nu se "traduce" prin pură gratuitate. Din contingent se iese, în acea poziţie clasică, cu trupul rigid si călcâiele înainte şi, evident, nu se ajunge în pură gratuitate... Între poezia ca joc secund şi "imaginea cirezii în apă", cum ne propune G.C, se poate stabili numai acel tip de legătură dintre coada vacii si ştampila primăriei...
Nereuşind acea "înecare a cirezilor agreste,divinul critic nu a reuşit să-şi
apropie nicicum "dedus”-urile jocului secund , din care cauză a confecţionat penibil de fantezista definire a poeziei ca nadir latent etc, etc. Cu menţiunea că, în urmă cu 12 ani, am scris un amplu eseu, în această chestiune, eseu ce-şi aşteaptă încă editorii, vă propunem să avansăm.
Aciuiaţi sub streaşină binemeritatului prestigiu al criticului, dar simţind că nici cel mai inteligent elev nu pricepe nimic din cele desfăşurate, autorii lansează formularea din titlul rândurilor noastre: "Dar gramatica lui, neobişnuit de originală, face. extrem de dificilă căutarea raporturilor logice dintre termeni".
La adăpostul acestei găselniţe, se trece la înfăptuirea prăpădului. Dacă n-ai priceput faţă de care joc este jocul secund mai pur, atunci afirmi că "arta c joc secund, mai pur", uitând să comunici criteriul cu care ai operat. Pentru că vocabula "secund" bâzâie şi se cere explicată, autorii adaugă: "realitatea sublimată (G.C. însuşit pe jumătate – fără retorsiune şi necitat n.n.) care porneşte din viaţă ,dintr-o trăire, dar nu se confundă cu viata, constituindu-se ca un univers secund (s.n.) posibil". Limpede că dacă s-ar confunda cu viaţa nu ar mai putea fi... secund. Cum ar fi, dacă s-ar confunda cu viaţa este la fel de clar ca şi atunci când se constituie ca univers secund. În continuare, ca-n arhicunoscuta glumă cu cel ce, alergând de unul singur, a reuşit să iasă ai doilea, adică într-o poziţie secundă , aflăm că: "Acest univers se ridică pe anularea, pe «înecarea» celuilalt, nu e, cu alte cuvinte, o copie a lui, ci arc un sens propriu, intern, care-1 justifică".
În sfârşit, suntem martorii primei şi ultimei încercări originale de a înţelege ceva din mesajul împricinat. Citând "înecarea", autorii ne permit să credem că, prin "înecarea cirezilor agreste", Ion Barbu a vrut să spună că arta anulează celălalt univers, celălalt neputând fi altul decât cel în care evoluăm, la modul cotidian. Ne grăbim să precizăm că nu gramatica poetului este vinovată de stabilirea unor astfel de "raporturi logice", ci crasa neînţelegere generată de lipsa cunoştinţelor necesare receptării mesajului estetic barbian.
Dacă acest univers se ridică pe anularea celuilalt, atunci, firesc, ne întrebăm: ce anume îi mai permite să se considere... secund? Cum unii critici au vorbit, după Platou, despre poezia imitativă, simplă copie a lumii,
autorii îi atribuie acestui univers un
sens propriu, intern, care-l şi justifică.
În ce constă acest sens propriu, intern şi unde afirmă Ion Barbu aşa ceva, în cele două strofe, şi în ce formă,rămâne o taină. Înainte de a trece la masacrarea celeilalte arte poetice (Timbru), autorii purced la stâlcirca celor afirmate de G.C. Nciertând nici strofa a doua, referindu-se la o imagine deosebit de simplă, ne-o propun, şi pe aceasta, pe dos: clopotele verzi nu sunt ale mării, adăpostind meduzele, ci sunt ale meduzelor adăpostind cântecul mării ! Realizaţi dimensiunile celor doi termeni implicaţi şi conchidcţi cine este vinovat de stabilirea "raporturilor logice" de mai sus... Suntem siguri că nu veţi găsi vinovată gramatica poetului.
Dacă aş fi dascăl le-aş vorbi copiilor de valorile temporale ale gerunziului precum şi, ocazionat de cele două strofe, de, cu adevărat neobişnuitele, efecte poetice ce pot fi obţinute prin coordonarea propoziţiilor în frază, prin procedeul juxtapunerii, alăturarea, cel mai adesea, fiind dictată de un gând ascuns.
In ce priveşte înţelegerea conţinutului celor două strofe, le-am propune elevilor o altfel de lectură. "Poetul", le-am .spune noi, a "dedus, din ceas", din lumile noastre, "adâncul acestei calme creste".
La fireasca lor nedumerire cu privire la ce trebuie înţeles prin "calma creastă", aş defini-o, după poet, ca fiind cea intrată în mântuitul azur al ariei (apud 'I'. Vianu) prin oglindă. Oglinda poate reda numai partea văzută a lucrurilor, adică numai calma creastă a acestora
· Calma creastă numeşte la modul poetic virtuţile ,precum şi ,implicit marile servituţi ale oglinzii şi ale modulului de reflectare artistică corespunzător. In egală măsură calma creastă, având în vedere mai ales variantele poeziei (a căror cercetare nu cste interzisă) este bolta cerească arcuită peste noi, creasta lumii. Definirea culmei creste, dăruindu-ne. deopotrivă, virtuţile şi servituţile oglinzii ocazionează şi cunoaşterea acelui Principiu poetic elementar, de care se despărţea poetul, păşind în joc secund.
După Platon, cu ajutorul unei oglinzi, ani putea repede reda toate cele; numai că oglinda ne redă numai aparenţa lucrurilor. Le-aş aminti copiilor de datina care cere ca, în casa mortului. Oglinda să fie acoperită cu un ştergar, ori întoarsă cu faţa la perete, de unde învăţătura implicată: călătorul trece in lumile de dincolo de oglindă, în ceea lume, niciodată numită pe aici "pură gratuitate" cum zicea G.C. Contingentul, cum ar zice G.C., amuţeşte. Cum, în poziţie centrală , in mesajul estetic barbian, se află adâncul le vom propune elevilor următoarea lectură: "Poetul(a) dedus, din ceas, adâncul / "Tăiiul pe înecarea cirezilor agreste", adică reducând la tăcere oglinzile , înmtorcându-lc cu faţa la perete, anulând animalicul, senzorialul din noi.
Procedând astfel, poetul realizează aici, in lumile noastre. "In grupurile apei, un joc secund, mai pur". Lumile noastre - după noi. mai profund şi mai poetic definite în variante, prin "scrin de ape" - sunt numite "grupurile apei", de un duh ce începuse să lunece, definitiv, spre „împărăţia de purităţi a matematicilor.”
Travaliul poetic întru cucerirea adâncului este definit prin vocabula "dedus" şi presupune "înecarea cirezilor agreste", un efort pur spiritual. Gradul înalt de spiritualitate astfel obţinut, îi conferă acestuia calitatea de "mai pur".
Altfel spus ,reflectarea artistica, pur spirituală dăruindu-nc adâncul ne dăruie, implicit, o poezie mai pură,izbăvită de impurităţile lumilor aflate în combustie. Dar cum cu o vorbă – adânc -, oricât de bine găsită ar fi, nu se poate defini un univers, poetul simte nevoia unei mai ample cxplicitări . Într-o poezie anterioară Ion Barbu numise pocţii "antene în harfă", adică slujitori ai armonici. Exprimându-sc în aceeaşi cheie, strofa a doua, concluzionând parcă asupra travaliului poetic descris de prima, ne subliniază că, astfel, "Poetul ridică însumarea de harfc / rcsfiratc / Ce-n zbor invers le pierzi", numind, totodată, si natura dedus-ului adânc. Lumile
armonici, lumile paradisiace, harfele pe care în cădere (atât de pudic numită "zbor invers") lc pierdem, poetul lc ridică, supunându-lc atenţici noastre, spre a-i reaminti cetăţii (Nadir latent!) adevărata ei origine: cea divină. Dantelăriile adâncului, în totul de natură pur spirituală, nu pot reverbera decât în faţa spiritului, în faţa ochiului minţii si niciodată în faţa ochiului de spaime şi sânge, în apele oglinzii, implicit - în faţa intelectului rămas sclav al senzorialului.
Făcând muncă de istov, ducând lucrul până la capăt, poetul istoveşte cântec "ascuns cum numai marea"; în apele cântecului său, adâncul dedus semeni transparentelor meduze plimbate de apele mării, se reveleazănumai în faţa ochiului minţii, ochiului ăuntric. - -
Dacă aş fi dascăl, m-aş grăbi să subliniez că Ion Barbu propunându-şi urieşescul efort de a deduce lumile nevăzute, afirmă, poate mai apăsat ca oricând, existenţa unei lumi pur spirituale, ori posibilitatea existenţa unei altc imagini a lumi! noastre, alta decât cea pe care ne-o dăruie oglinda, modul senzorial al cunoaşterii. "Dedus"-ul barbian nu opercază în jurul datelor ce-i sunt transmise intclectului de simţuri, ci în jurul icoanelor, simbolurilor sfinte, în general în jurul celor ale tainei. Mângâind aur aplecatul scut al Mirelui, într-o poezie anterioară, Ion Barbu se întreba înfiorat: "Ce lucru al tainci cercai?"... Or. se ştie, cele ale tainei se referă la Împărăţia Mirelui. împărăţie ce nu esle din lumea aceasta. Între deducţia logică şi "dedus"-urilc jocului secund, nu se pune semnul , egal.
Afirmând că , faţă de poezia tradiţională, joc prim(ar), care nu depăşea în efortul de reflectare : artistică a lumii, virtuţile oglinzii-. noul Joc secuiul, dăruind adâncul, faţa nevăzută a lumii, îmbogăţeşte mântuitul azur al poeziei cu cele revclabile numai în duh. De unde şi numirea acestui joc secund : mai pur.
Daca intelectul uman nu poate sfâşia misterul ce învăluie exisicnţa fiinţei pe pământ, nici prin inducţie, nici prin deducţie etc. el este dăruit cu puterea de a adăposti,raţiunile divine ale lucrurilor, raţiuni dobândite, cum zice poetul, în nupţială cunoaştere, prin îndumnezeirea minţii omeneşti. Dobândirea adevăratei identităţi, recucerirea dcmnităţii de fii ai lui Dumnezeu, iată. în corolar, rostul versurilor Jocului secund, versuri pentru a căror scriere, cum zice poetul "tehnicile oamenilor abia ajung".


Suplimentul „LITER,ARTE,IDEI”-Cotidianul – 12 august 1996